Tulburarea obsesiv-compulsiva
Frecvent intalnita, tulburarea debuteaza la adolescent sau la adultul tanar. Tulburarea se diagnosticheaza pe baza prezentei urmatoarelor simptome:
- obsesii, definite ca ganduri persistente si recurente, impulsuri sau imagini intruzive si inadecvate, dificil de controlat care induc anxietate marcata, pe care bolnavul nu le poate ignora, desi incearca si fata de care are critica (ex. obsesii ideative - imagini, scene mentale obscene, ruminatii ale unor probleme nerealiste, obsesii fobice (ex. cancer, SIDA, murdarie, de contaminare, etc.), indoieli obsesive);
- compulsiuni, definite ca actiuni repetitive (spalat pe maini, numarat excesiv si inutil, ordonarea la nesfarsit a obiectelor) sau acte mentale (repetarea in gand a unor cuvinte, rugaciuni, socoteli) pe care persoana le executa ca urmare a unor obsesii sau a unor reguli rigide impuse, desi incearca sa li se opuna, dar fara sa reuseasca. Atunci cand li se opune se declanseaza anxietate insuportabila.
Tulburarea obsesiv-compulsiva se asociaza cu:
- depresia;
- tulburarile anxioase.
Anxietatea este un simptom general in tulburarea obsesiv-compulsiva si probabil si in cauzarea sa, mecanismul posibil fiind cel genetic. Depresia este frecvent intalnita in tulburarea obsesiv-compulsiva, dar ca o comorbiditate redutabila sau ca o complicatie secundara a tablourilor obsesionale grave, rezistente la tratament.
