Tulburarea histrionica de personalitate
Tulburarea histrionica de personalitate se caracterizeaza prin stilul comportamental excesiv preocupat de propria aparenta, de atragerea atentiei celorlalti asupra propriei persoane, exagerat in exteriorizarea emotiilor, cu toleranta scazuta la frustrare si izbucniri furioase consecutive. Histrionicii se comporta si vorbesc intr-o maniera dramatica, teatrala, colorat, demonstrativ, preocupati vizibil de a impresiona pe cei din jur pana la a deveni manieristi si seducatori. Preocuparea pentru aparenta proprie este cel mai vizibil exprimata de stilul neobisnuit, provocator de a se imbraca, de a se farda (in cazul femeilor) de a aborda o coafura iesita din comun etc.
Discursul este excesiv de impresionist, lipsit de amanunte, preferand unei descrieri judicioase un adjectiv teribilist, hiperbolizant. Desi aparenta ii face atragatori, chiar fermecatori, un observator atent li va califica drept inautentici, artificiali, inconsistenti. De altfel sunt usor sugestionabili, fiind usor influentati de circumstante sau de alte persoane. Persoana este extraverta, excitabila, excesiv de emotionala. Tind sa-si exagereze sentimentele si gandurile, prezentand orice eveniment din viata proprie ca mai important decat este in realitate. Pe cat de dramatice sunt expresiile lor emotionale, pe atat de inconstante, schimbatoare si superficiale se dovedesc in cele din urma.
Au o incapacitate de a mentine o relatie profunda, care sa presupuna un atasament afectiv real si autentic. Relatiile lor emotionale sunt superficiale, ei fiind orgoliosi, preocupati de sine, nestatornici si schimbatori. Daca nu li se acorda atentie, vor plange, vor fi indispusi, vor acuza pe altii. Comportamentul seductiv duce si la erotizarea relatiei terapeutice. Ei actioneaza in sensul sexual mai mult pentru a se asigura ca sunt atractivi pentru celalalt sex, nevoia lor de a se autoconvinge de aceasta fiind practic fara de sfarsit. Ei pot fi disfunctionali sexual: femeile anorgasmice, barbatii impotenti.
