Tulburarea de somatizare
Tulburarea de somatizare este o tulburare cronica polisimptomatica care se insoteste de o semnificativa diminuare a functionarii normale a individului, precum si de solicitarea frecventa a serviciilor medicale. Debutul poate fi precoce (chiar in adolescenta), varsta cea mai frecventa fiind 25-30 de ani. Tulburarea de somatizare poate coexista cu alte afectiuni, circa 2/3 din acesti pacienti prezentand si alte simptome psihiatrice, o jumatate din ei alte boli psihice (tulburare anxioasa, abuz de substante psiho-active, tulburare de stres post-traumatica). Dintre tulburarile de personalitate (prezente la circa 70% din pacientii cu tulburare de somatizare), mai frecvente sunt cea histrionica, paranoida, evitanta, borderline, antisociala.
Principalele simptome ale tulburarii de somatizare:
- Pacientul este insistent in a-si insirui lista de simptome (uneori chiar scrisa si cvasi-interminabila), relatarea fiind presarata cu descrieri plastice, colorata cu multe adtective si comparatii, menite sa exprime cat mai convingator dramatismul simptomelor si rasunetului afectiv pe care acestea il atrag;
- Uneori pacientul mentioneaza frecventarea si a vindecatorilor profani, prezinta liste de medicamente si remedii naturale deta utilizate fara succes;
- Pacientul nu discrimineaza simptomele somatice de trairile sale emotionale, aglutinandu-le in dramatismul inautentic al acuzelor somatice;
- Acesti pacienti sunt susceptibili la iatrogenizare, de aceea medicul trebuie sa fie circumspect, rezervat in afirmatii, odata ce banuieste ca se afla in fata unui astfel de pacient;
- Relatia medic - pacient sfarseste prin a deveni frustranta pentru ambele parti.
