Sindromul demential
Sindromul demential este un sindrom in cadrul caruia sunt afectate toate functiile psihice de cunoastere: orientarea auto - si allo-psihica, atentia, memoria de fixare si de evocare, invatarea, gandirea si inteligenta. In consecinta, pacientul pierde abilitatile de rezolvare a problemelor curente ale vietii de zi cu zi, uita conventiile sociale cele mai uzuale.
Principalele simptome ale Sindromului demential:
In stadiile initiale pacientul acuza frecvent oboseala, dificultati in sustinerea unor activitati profesionale si esueaza deseori atunci cand are in fata o sarcina ce implica o activitate intelectuala mai complexa sau o activitate ce implica modificarea strategiilor curente de rezolvare a problemelor. Pe masura ce sindromul demential se accentueaza, aceasta inabilitate se amplifica pana cand pacientul ajunge sa necesite supervizare permanenta chiar si pentru cele mai banale sarcini ale vietii zilnice. Functiile psihice elementare afectate major de dementa sunt memoria, orientarea, limbajul, personalitatea, perceptia si gandirea.
Afectarea memoriei este tipica pentru sindromul demential. Ea apare precoce (mai ales in dementele cum este boala Alzheimer) si se manifesta initial pentru evenimentele recente. Ulterior, odata cu progresia bolii, deteriorarea memoriei devine severa. Modificarile de limbaj includ atat afazia (tulburarea vorbirii, scrisului, semnelor), cat si forme mai subtile, cum ar fi limbajul circumstantial, stereotip, vag sau anomia (pacientul nu poate denumi obiectele dar le recunoaste).
Modificarile de personalitate sunt - uneori - primele simptome semnalate de familie. Acestea se refera fie la accentuarea unor trasaturi premorbide de personalitate fie la modificari in sensul introversiei (inchiderii in sine) si apatiei (lipsa totala afectiva a interesului fata de sine si ambianta). In formele de dementa cu afectare predominanta a lobilor temporali si frontali aceste modificari de personalitate sunt foarte proeminente.
Afectarea perceptiei este descrisa la 20-30% din pacientii cu sindrom demential si se manifesta prin halucinatii auditive, olfactive sau vizuale. Modificarile perceptuale insotesc frecvent tulburarile de gandire de tipul delirurilor paranoide nesistematizate. Este important de semnalat o caracteristica a modificarilor cognitive ce apar in dementa: pacientii prezinta dificultati in formarea conceptelor, in distingerea similaritatilor si diferentelor intre concepte si deseori ajung la ceea ce se numeste "reactie catastrofica".
Aceasta apare in circumstante stresante din punct de vedere cognitiv, pacientii fiind incapabili sa rezolve probleme noi sau sa modifice strategiile stereotipe aplicate anterior pentru rezolvarea problemelor. Daca initial pacientii pot incerca sa compenseze deficitul prin schimbarea subiectului, ridiculizarea problemei sau prin alte tactici de diversiune, persistenta situatiei duce la reactia catastrofica ce se manifesta prin agitatie motorie, anxietate, pierderea controlului impulsurilor.
O alta trasatura importanta este "sindromul apusului de soare" caracterizat prin somnolenta, ataxie, stare confuzionala - simptome ce apar in cazurile in care stimulii exteriori (de ex. lumina) diminueaza sau in cazurile in care pacientii primesc vesperal fie si doze minime de sedative (de obicei benzodiazepine). In afara sindromului demential clasic trebuie mentionata asocierea extrem de frecventa cu simptomele depresive sau anxioase (40%-50%).
Din punct de vedere neurologic afazia (tulburarea vorbirii, scrisului, semnelor), apraxia si agnozia (alterarea capacitatii de a recunoaste obiectele, imaginile, persoanele) sunt incluse ca si criterii de diagnostic pentru sindromul demential. Alte simptome neurologice mai frecvente sunt crizele convulsive (apar la aproximativ 10-20% din pacienti), reflexele primitive (reflexul de grasping, palmo-mentonier, reflexul de supt), crizele mioclonice. Pacientii cu dementa vasculara prezinta o serie suplimentara de simptome neurologice: dureri de cap, ameteli, semne neurologice de focar, dizartrie, disfagie.
