Agorafobia
O fobie este o teama excesiva fata de un obiect sau o circumstanta specifica. Termenul de "agorafobie" (din grecescul "agora" = piata si "phobos" = frica ) nu reprezinta doar frica de spatii deschise, asa cum se vehicula pana de curand, ci o serie de fobii interrelationate care se concretizeaza prin teama unei persoane de a se afla in locuri si/sau situatii nefamiliare care ar putea duce la declansarea senzatiei de panica si la pierderea controlului.
Primele manifestari ale tulburarii apar, in general, intre 18 si 30 de ani, fiind afectate, se pare, de 2 ori mai multe femei decat barbati, o posibila explicatie de factura socio-culturala afirmand ca femeilor le sunt permise si chiar uneori le sunt incurajate atitudinile de tip evitant; totodata, este mult mai probabil ca o femeie sa isi marturiseasca temerile in scopul de a primi ajutor. Agorafobia este in general asociata cu o alta tulburare anxioasa - atacul de panica - si este de multe ori o consecinta a acesteia.
Principalele cauze ale agorafobiei:
In cazul agorafobiei, nu s-a ajuns la o concluzie in ceea ce priveste o cauza exacta si general valabila, luandu-se insa in considerare o suita de factori care pot contribui la dezvoltarea acestei tulburari. Factorii sunt clasificati in trei categorii, in functie de natura lor.
Factori biologici:
- hipersecretie de adrenalina;
- sensibilitate exacerbata la schimbarile hormonale;
- hipersensibilitate la stimuli de ordin fizic (la lumina, la temperatura, etc.);
- hipersensibilitate la medicatie;
- cantitati ridicate de lactat de sodiu in sange;
- dificultati in combinarea informatiilor vizuale, tactile si de echilibru, fapt care duce la o orientare in spatiu defectuoasa.
Factori familiali:
- cresterea intr-un mediu familial cu reguli foarte stricte;
- prezenta unui parinte cu tulburari de anxietate;
- o atitudine critica exagerata si/sau asteptari nerealiste din partea unui parinte;
- abuzul fizic sau psihic;
- prezenta unui parinte alcoolic.
Factori de personalitate:
- hipersensibilitate la stimuli emotionali;
- nivel ridicat de creativitate si imaginatie;
- gandire in termeni de "alb-si-negru";
- perfectionism;
- nevoia de control;
- nevoia de aprobare;
- tendinta de a nega si/sau suprima sentimente;
- tendinta de a ignora necesitatile de ordin fizic (foame, sete, etc.).
Principalele simptome ale agorafobiei:
In momentul in care sunt puse in contact cu o situatie posibil cauzatoare de anxietate, persoanele care sufera de agorafobie pot trece printr-un spectru larg de stari si senzatii:
- frica de a ramane singur;
- frica de a se afla si de a pierde controlul intr-un spatiu public;
- frica de a fi in spatii de unde evadarea este dificila (de exemplu, liftul);
- atasamentul fata de camin (agorafobicii pot evita iesirea din casa un timp indelungat - ani de zile);
- dependenta fata de membrii familiei;
- sentimentul neputintei;
- senzatia de imaterial atribuita corpului;
- impresia de ireal legata de mediul inconjurator.
Deoarece agorafobia este in cele mai multe din cazuri corelata cu atacul de panica, pot de asemenea aparea urmatoarele simptome de ordin fiziologic si psihologic specifice acestuia:
- ameteli;
- transpiratie abundenta;
- dificultati de respiratie;
- inrosirea tegumentelor;
- senzatie de lesin;
- durere acuta in piept;
- frecventa cardiaca ridicata;
- greata si senzatie de voma;
- amorteala;
- dificultatea de a inghiti;
- disconfort abdominal;
- confuzie;
- frica de a nu innebuni;
- frica de moarte.
Posibile complicatii ale agorafobiei:
In functie de severitatea simptomelor, agorafobia poate limita sau chiar face imposibila o existenta normala in afara domiciliului. Fara tratament, unii bolnavi aleg sa se inchida in casa pentru perioade foarte lungi de timp, devenind dependenti de familie pentru a le asigura conditiile de trai. Mai mult decat atat, unii agorafobi pot apela la alcool si/sau droguri in scopul de atenua sentimentele de frica, vina, singuratate si disperare.
