Boala hemolitica a nou-nascutului
Boala hemolitică a nou-născutului este o afecţiune ce apare datorită distrucţiei (hemolizei) eritrocitelor fătului de către anticorpii din sângele matern care traversează placenta. Aceasta se întâmplă cel mai frecvent când eritrocitele fătului sunt Rh pozitive (adică un factor Rhesus prezent), dar eritrocitele materne sunt Rh negative. De aceea eritrocitele fetale devin incompatibile şi determină producerea de anticorpi.
Rezultatul este apariţia unei anemii severe la făt, ducând la insuficienţă cardiacă cu edeme ( hidrops fetal) sau la naştera unui făt mort. Dacă anemia este mai puţin severă, fătul se poate naşte la termen în bune condiţii, dar acumularea de bilirubină din eritrocitele distruse cauzează un icter sever după naştere, care va necesita exsangvinotransfuzie. Dacă nu este tratat pot apărea leziuni severe ale creierului ( icterul nuclear). Efectuarea unui test sangvin în perioada de început a sarcinii poate detecta anticorpii în sângele mamei, putându-se lua din timp măsuri de prevenţie pentru siguranţa copilului.
În unele cazuri de boală hemolitică severă se poate practica transfuzia intrauterină, cu mare succes. Incidenţa acestei boli a scăzut mult prin prevenirea formării de anticorpi la o mamă cu Rh negativ. Dacă după o primă naştere sau un avort se constată că nou-născutul este incompatibil cu mama sa (adică are Rh pozitiv), acesta va primi injectabil anticorpi Rh (imunoglobuline anti-D) care distrug rapid orice celulă fetală Rh pozitivă, nemaistimulându-se producerea de anticorpi la o viitoare naştere.
