Peritonita
Peritonita este o inflamatie a peritoneului. Peritoneul este o membrana care captuseste peretii cavitatii abdominale si este ca un „sac“, in care se afla toate organele abdominale. Cavitatea peritoneala este compartimentata, iar mezocolonul transvers (peritoneul care leaga intestinul de peretele abdominal) o imparte intr-o cavitate superioara si una inferioara. Pancreasul, duodenul, colonul ascendent, colonul descendent si rinichii sunt considerate structuri retroperitoneale (in spatele peritoneului). Toate celelalte organe abdominale se gasesc in interiorul cavitatii peritoneale.
Cavitatea peritoneala prezinta o cantitate minima de lichid seros intraperitoneal, ce contine mai ales albumine si leucocite mononucleare. Aceasta cantitate mica de fluid permite alunecarea organelor abdominale; exista doua foite peritoneale ce delimiteaza cavitatea peritoneala, una parietala si una viscerala. Inflamatia peritoneului se manifesta prin dureri abdominale pe fondul unei distensii marcate a cavitatii abdominale, sensibilitate la palpare, febra. De asemenea apar ascita (acumularea de lichid in peritoneu, in cantitati variabile, in functie de stadiul bolii de fond) si oligurie (diminuarea diurezei).
Unele persoane acuza in acelasi timp frisoane, greturi, varsaturi si chiar dureri articulare. Exista de asemenea cazuri asimptomatice, in care nu apare disconfortul abdominal, ci doar o degradare a starii de sanatate determinata de boala hepatica sau renala de fond. Inflamatiile acute ale peritoneului au origini foarte diferite:
- Apendicita acuta;
- Ulcerul duodenal sau gastric perforat;
- Colecistita acuta;
- Pancreatita acuta;
- Ocluzia intestinala, inclusiv herniile strangulate;
- Tromboza vaselor mezenteriale.
Peritonita acuta poate fi generalizata sau localizata:
1. Peritonita acuta generalizata se traduce printr-o durere abdominala intensa si generalizata, prin semne de paralizie intestinala (varsaturi, oprire a evacuarii materiilor fecale si a gazelor), printr-o alterare a starii generale (febra, depresie) si uneori prin semne ale micsorarii volumului sangvin (paloare, anxietate, puls rapid). Muschii peretelui abdominal sunt foarte contractati; peretele abdominal devine tare, tensionat, dureros (abdomen de lemn).
2. O peritonita acuta localizata antreneaza formarea de aderente care compartimenteaza cavitatea peritoneala si impiedica focarul infectios sa se intinda. Localizarea sa depinde de organul in cauza (in jos si in dreapta abdomenului pentru apendicita, in jos si la stanga pentru sigmoidita).
Simptomele peritonitei:
- Durerile abdominale incep brusc sau cresc treptat;
- Localizarea durerii depinde de organul afectat;
- Caracterul durerilor: sub forma de crampe sau continua, crescanda;
- voma unica (apendicita) sau multipla (ocluzie intestinala, pancreatita acuta);
- Balonari, retinerea emisiei de gaze si fecalelor se datoreaza intreruperii tranzitului digestiv;
- Semnele generale: pulsul rapid, concordat cu febra inalta (39-40°C) la peritonita dezvoltata (initial 37,1°C), subfebrila in apendicita; tensiunea arteriala scade in pancreatite, in peritonita terminala.
Cavitatea peritoneala prezinta o cantitate minima de lichid seros intraperitoneal, ce contine mai ales albumine si leucocite mononucleare. Aceasta cantitate mica de fluid permite alunecarea organelor abdominale; exista doua foite peritoneale ce delimiteaza cavitatea peritoneala, una parietala si una viscerala. Inflamatia peritoneului se manifesta prin dureri abdominale pe fondul unei distensii marcate a cavitatii abdominale, sensibilitate la palpare, febra. De asemenea apar ascita (acumularea de lichid in peritoneu, in cantitati variabile, in functie de stadiul bolii de fond) si oligurie (diminuarea diurezei).
Unele persoane acuza in acelasi timp frisoane, greturi, varsaturi si chiar dureri articulare. Exista de asemenea cazuri asimptomatice, in care nu apare disconfortul abdominal, ci doar o degradare a starii de sanatate determinata de boala hepatica sau renala de fond. Inflamatiile acute ale peritoneului au origini foarte diferite:
- Apendicita acuta;
- Ulcerul duodenal sau gastric perforat;
- Colecistita acuta;
- Pancreatita acuta;
- Ocluzia intestinala, inclusiv herniile strangulate;
- Tromboza vaselor mezenteriale.
Peritonita acuta poate fi generalizata sau localizata:
1. Peritonita acuta generalizata se traduce printr-o durere abdominala intensa si generalizata, prin semne de paralizie intestinala (varsaturi, oprire a evacuarii materiilor fecale si a gazelor), printr-o alterare a starii generale (febra, depresie) si uneori prin semne ale micsorarii volumului sangvin (paloare, anxietate, puls rapid). Muschii peretelui abdominal sunt foarte contractati; peretele abdominal devine tare, tensionat, dureros (abdomen de lemn).
2. O peritonita acuta localizata antreneaza formarea de aderente care compartimenteaza cavitatea peritoneala si impiedica focarul infectios sa se intinda. Localizarea sa depinde de organul in cauza (in jos si in dreapta abdomenului pentru apendicita, in jos si la stanga pentru sigmoidita).
Simptomele peritonitei:
- Durerile abdominale incep brusc sau cresc treptat;
- Localizarea durerii depinde de organul afectat;
- Caracterul durerilor: sub forma de crampe sau continua, crescanda;
- voma unica (apendicita) sau multipla (ocluzie intestinala, pancreatita acuta);
- Balonari, retinerea emisiei de gaze si fecalelor se datoreaza intreruperii tranzitului digestiv;
- Semnele generale: pulsul rapid, concordat cu febra inalta (39-40°C) la peritonita dezvoltata (initial 37,1°C), subfebrila in apendicita; tensiunea arteriala scade in pancreatite, in peritonita terminala.
