Tumorile maligne tiroidiene
Datorita vascularizatiei sale bogate, tiroida este un situs frecvent pentru cancerele secundare sau metastatice provenite de la tumori primare din alte regiuni. Sursele frecvente sunt melanomul malign si cancerul pulmonar, mamar si esofagian. Tiroida poate fi de asemenea sediul unei boli limfoproliferative, numita limfom tiroidian, care constituie aproximativ 5% dintre toate neoplasmele tiroidiene.
Dintre limfoamele tiroidiene cel mai frecvent este cel histiocitar cu celule mari (sau imunoblastic), care de obicei apare la femei intre 55 si 75 de ani, care deseori au tiroidita limfocitara cronica cu prezenta antitireoglobulinei sau anticorpilor anti-TPO in ser. Riscul aparitiei acestei tumori este la fel de crescut la pacientii varstnici cu tiroidita Hashimoto, astfel incat o masa tiroidiana crescuta trebuie considerata a fi limfom tiroidian, pana cand o evaluare eficienta exclude acest diagnostic.
Carcinoamele tiroidiene primare pot fi clasificate in doua categorii, in functie de originea leziunii din epiteliul folicular tiroidian sau din celulele parafoliculare sau celulele C. Ultimul, carcinomul tiroidian medular (CTM), poate aparea in patru forme: o forma sporadica, care explica 80% din cazuri, si trei forme familiale, care explica restul de 20% din cazuri.
Incidenta maxima a formei sporadice este in deceniile sase si sapte de viata, pacientii avand de obicei, la prezentare, metastaze in ganglionii cervicali. Tendinta de calcificare a tumorii si a ganglionilor cervicali implicati poate da un indiciu pentru diagnostic, cand se evidentiaza calcificare pe o radiografie efectuata in zona gatului. Calcitonina serica serveste ca un marker tumoral pentru existenta bolii reziduale dupa tratament, nivelurile serice corelandu-se cu gradul de afectare.
Din cele trei tipuri histologice generale, carcinoamele papilare si foliculare au tendinta la o crestere lenta si sunt responsabile de 70%, respectiv 15% din totalul cancerelor tiroidiene, in timp ce carcinomul anaplastic este mai rar, constituind aproximativ 5% din totalul ancerelor tiroidiene. Carcinomul anaplastic apare de obicei in decadele a sasea sau a saptea de viata. Tumora este nediferentiata histologic, fiind compusa in principal din celule fusiforme si gigante, are o crestere rapida si o malignitate crescuta.
Leziunea este rapid fatala din cauza invaziei locale extinse, care este refractara la iradierea externa si la tratamentul cu iod radioactiv (deoarece tumora nu concentreaza iodul). Carcinomul anaplastic tiroidian poate fi confundat cu limfomul si sarcomul, iar o coloratie imunocitochimica pozitiva pentru cheratina sau proteina citoscheletica — vimentina — ajuta la confirmarea diagnosticului.
Carcinomul folicular are tendinta sa apara la indivizii mai varstnici, histologic se aseamana cu epiteliul tiroidian normal, este incapsulat si difera de adenomul folicular benign doar prin prezenta invaziei capsulare si/sau vasculare. Aceste tumori pot fi clasificate ca minim, moderat sau inalt invazive, iar prognosticul variaza in consecinta. Un subtip al carcinomului folicular, tumora cu celule Hiirthle, este mai invaziv, metasta-zeaza frecvent in oase si are evolutie clinica mai putin favorabila. Carcinomul folicular disemineaza hematogen devreme, iar pacientul se poate prezenta cu o metastaza la distanta, de obicei in plamani, oase sau sistemul nervos central. Leziunile osoase sunt osteolitice. La fel ca si pentru carcinomul papilar, leziunile primare mari se asociaza cu un prognostic mai prost, dar chiar si leziunile mici pot metastaza in mai multe zone.
Al treilea si cel mai frecvent tip de tumora, carcinomul papilar, are o incidenta de varf in doua perioade, in deceniile al doilea si al treilea de viata si apoi la varsta a treia. Aceasta leziune are o crestere lenta, este de obicei neincapsulata si tipic poate disemina prin capsula tiroidiana spre structurile vecine din zona gatului, in special in ganglionii limfatici regionali, unde poate ramane asimptomatica mai multi ani.
Extinderea la ganglionii limfatici se poate asocia cu un risc crescut de recurente, dar aparent nu se coreleaza cu cresterea mortalitatii. Accelerarea evolutiei bolii se poate produce oricand. Carcinomul papilar este cea mai frecventa tumoare maligna tiroidiana aparuta in copilarie, dupa expunere la radiatii in zona capului si a gatului. Aceste tumori sunt de obicei multicentrice, de aceea necesita o tiroidec-tomie mai extinsa, insa ele au un prognostic bun.
Cateva manifestari sugereaza prezenta carcinomului. Cresterea recenta a unui nodul sau a unei mase tiroidiene, in special daca este rapida si neacompaniata de sensibilitate si raguseala, este o sursa de suspiciune. De o importanta speciala este existenta unui istoric de iradiere craniana, cervicala sau mediastinala superiorara in copilarie, deoarece aceasta se asociaza cu o mare incidenta a afectiunilor tiroidiene, inclusiv a carcinomului, mai tarziu in timpul vietii. Boala nodulara apare la aproximativ 20% dintre pacientii expusi si poate sa nu fie aparenta pana la 30 de ani sau mai mult dupa iradiere. Dintre pacientii din acest grup, care au noduli palpabili, aproximativ o treime au carcinom tiroidian evidentiat intra-operator, deseori multicentric si uneori cu metastaze. Riscul de neoplazie se coreleza direct cu varsta mai mica in momentul expunerii, sexul feminin si dozele mai mari de radiatii.
Carcinoamele tiroidiene primare pot fi clasificate in doua categorii, in functie de originea leziunii din epiteliul folicular tiroidian sau din celulele parafoliculare sau celulele C. Ultimul, carcinomul tiroidian medular (CTM), poate aparea in patru forme: o forma sporadica, care explica 80% din cazuri, si trei forme familiale, care explica restul de 20% din cazuri.
Incidenta maxima a formei sporadice este in deceniile sase si sapte de viata, pacientii avand de obicei, la prezentare, metastaze in ganglionii cervicali. Tendinta de calcificare a tumorii si a ganglionilor cervicali implicati poate da un indiciu pentru diagnostic, cand se evidentiaza calcificare pe o radiografie efectuata in zona gatului. Calcitonina serica serveste ca un marker tumoral pentru existenta bolii reziduale dupa tratament, nivelurile serice corelandu-se cu gradul de afectare.
Din cele trei tipuri histologice generale, carcinoamele papilare si foliculare au tendinta la o crestere lenta si sunt responsabile de 70%, respectiv 15% din totalul cancerelor tiroidiene, in timp ce carcinomul anaplastic este mai rar, constituind aproximativ 5% din totalul ancerelor tiroidiene. Carcinomul anaplastic apare de obicei in decadele a sasea sau a saptea de viata. Tumora este nediferentiata histologic, fiind compusa in principal din celule fusiforme si gigante, are o crestere rapida si o malignitate crescuta.
Leziunea este rapid fatala din cauza invaziei locale extinse, care este refractara la iradierea externa si la tratamentul cu iod radioactiv (deoarece tumora nu concentreaza iodul). Carcinomul anaplastic tiroidian poate fi confundat cu limfomul si sarcomul, iar o coloratie imunocitochimica pozitiva pentru cheratina sau proteina citoscheletica — vimentina — ajuta la confirmarea diagnosticului.
Carcinomul folicular are tendinta sa apara la indivizii mai varstnici, histologic se aseamana cu epiteliul tiroidian normal, este incapsulat si difera de adenomul folicular benign doar prin prezenta invaziei capsulare si/sau vasculare. Aceste tumori pot fi clasificate ca minim, moderat sau inalt invazive, iar prognosticul variaza in consecinta. Un subtip al carcinomului folicular, tumora cu celule Hiirthle, este mai invaziv, metasta-zeaza frecvent in oase si are evolutie clinica mai putin favorabila. Carcinomul folicular disemineaza hematogen devreme, iar pacientul se poate prezenta cu o metastaza la distanta, de obicei in plamani, oase sau sistemul nervos central. Leziunile osoase sunt osteolitice. La fel ca si pentru carcinomul papilar, leziunile primare mari se asociaza cu un prognostic mai prost, dar chiar si leziunile mici pot metastaza in mai multe zone.
Al treilea si cel mai frecvent tip de tumora, carcinomul papilar, are o incidenta de varf in doua perioade, in deceniile al doilea si al treilea de viata si apoi la varsta a treia. Aceasta leziune are o crestere lenta, este de obicei neincapsulata si tipic poate disemina prin capsula tiroidiana spre structurile vecine din zona gatului, in special in ganglionii limfatici regionali, unde poate ramane asimptomatica mai multi ani.
Extinderea la ganglionii limfatici se poate asocia cu un risc crescut de recurente, dar aparent nu se coreleaza cu cresterea mortalitatii. Accelerarea evolutiei bolii se poate produce oricand. Carcinomul papilar este cea mai frecventa tumoare maligna tiroidiana aparuta in copilarie, dupa expunere la radiatii in zona capului si a gatului. Aceste tumori sunt de obicei multicentrice, de aceea necesita o tiroidec-tomie mai extinsa, insa ele au un prognostic bun.
Cateva manifestari sugereaza prezenta carcinomului. Cresterea recenta a unui nodul sau a unei mase tiroidiene, in special daca este rapida si neacompaniata de sensibilitate si raguseala, este o sursa de suspiciune. De o importanta speciala este existenta unui istoric de iradiere craniana, cervicala sau mediastinala superiorara in copilarie, deoarece aceasta se asociaza cu o mare incidenta a afectiunilor tiroidiene, inclusiv a carcinomului, mai tarziu in timpul vietii. Boala nodulara apare la aproximativ 20% dintre pacientii expusi si poate sa nu fie aparenta pana la 30 de ani sau mai mult dupa iradiere. Dintre pacientii din acest grup, care au noduli palpabili, aproximativ o treime au carcinom tiroidian evidentiat intra-operator, deseori multicentric si uneori cu metastaze. Riscul de neoplazie se coreleza direct cu varsta mai mica in momentul expunerii, sexul feminin si dozele mai mari de radiatii.
