Sancrul moale
Sancrul moale reprezinta o afectiune veneriana contagioasa, inoculabila si autoinoculabila, mai frecventa la barbati, cu sediul obisnuit la organele genitale. Agentul patogen e streptobacilul Ducrey (Haemophilus Ducreyi), cocobacil dispus in lanturi.
Principalele simptome ale sancrului moale:
Dupa o incubatie de 2-3 zile de la inoculare apare o pustula efemera careia ii urmeaza o ulceratie adesea profunda, dureroasa, de forma rotunda sau ovalara, variind ca dimensiuni de la 3-15 mm in diametru. Marginile ulceratiei de culoare rosie inchisa sunt sinuoase, usor reliefate, fundul neregulat, cenusiu, purulent, acoperit uneori de o crusta bruna-negricioasa. Baza ulceratiei este moale, edematoasa.
In faza de reparatie, sancrul moale are aspectul de plaga simpla, cu fundul curat, rosu, sfarsind prin cicatrizare. Sancrele moi sunt cel mai adesea multiple, prin inoculari simultane sau autoinoculari secundare. La barbat, sancrul moale este localizat pe marginea preputului unde se pot vedea frecvent sancre moi in coroana, apoi santul balano-preputial, indeosebi la nivelul frenului, glandul si mai rar teaca penisului, scrotul. La femeie, sancrul se poate localiza in urmatoarele regiuni: clitoris, labiile mari, labiile mici. Localizarile extragenitale prin autoinoculari sunt posibile la nivelul anusului, fata interna a coapselor, plica inghinala, mai rar alte regiuni.
Posibile complicatii ale sancrului moale:
Adenopatia regionala, rara la femeie, survine dupa 2-3 saptamani in 30% din cazuri. Este obisnuit unilaterala si monoganglionara, inflamatorie, dureroasa si evolueaza spre supuratie si fistulizare. Fimoza si parafimoza sunt frecvente in cazurile de sancru cu seiu pe fata interna a preputului. Complicatiile mai rare sunt: fagedenismul, cand ulceratia se intinde rapid in suprafata si profunzime, uneori pe intinderi mari si gangrena intalnita in sancrul subfimotic, cel situat pe teaca penisului la barbat si labiile mici la femeie.
