Fibrilaţie ventriculară
Fibrilatia ventriculara reprezinta o tulburare foarte grava a ritmului normal al inimii (care pune adesea probleme vitale). Boala se caracterizeaza prin absenta coordonarii contractiei fibrelor miocardice ventriculare. In fibrilatia ventriculara miocardul nu se misca uniform (intr-o miscare unica care sa imprime coloanei de sange directie si viteza) ci mai degraba tremura. Daca aceasta tulburare de ritm (aritmie) se mentine mai mult de cateva minute, pacientul poate muri deoarece circulatia sangvina devine incapabila sa asigure nevoile de oxigen ale organismului. Specialistii descriu aceasta tulburare ca o activitate segmentata, haotica si asincrona a inimii. Fibrilatia ventriculara este o urgenta medicala!
Fibrilatia ventriculara este o boala relativ frecventa in populatia europeana (in special in tarile nordice) si incidenta anuala de mortalitate prin ea este de 6 la 10.000 de cazuri de moarte cardiaca. Studiile epidemiologice au demonstrat ca barbatii sunt mai frecvent afectati comprativ cu femeile, desi dupa o anumita varsta (70 de ani) procentele se echilibreaza. Exista 2 varfuri ale incidentei fibrilatiei ventriculare: in primele 6 luni de viata si intre 55- 75 de ani.
Principalele cauze:
Inima este organul ce pompeaza permanent sange in organism, cu o frecventa medie de 75 de batai/ minut, intr-un ritm constant. Daca acest ritm este grav afectat (printr-o aritmie ca fibrilatia ventricula) inima nu isi mai indeplineste rolul de pompa si perfuzia organelor vitale este compromisa. Daca fibrilatia ventriculara nu se opreste la timp, se instaleaza sincopa iar pacientul moare.
Fibrilatia ventriculara apare cel mai frecvent in cadrul unor afectiuni cardiace (de cele mai multe ori pe fondul bolii cardiace ischemice, insa si in cardiomiopatii, miocardita), supradoze de droguri sau tulburari grave ale echilibrului acido- bazic. Totusi, etiologia exacta a fibrilatiei ventriculare ramane incomplet cunoscuta - studii post-mortem (efectuate pe cadavrele autopsiate) au relevat prezenta unui infarct miocardic acut ca patologie cu potential declansator in foarte multe cazuri.Specialistii considera ca exista o serie de modificari fiziopatologie si electrofiziologice care in final determina declansarea fibrilatiei ventriculare. Daca aceasta nu este tratata, evolutia pacientului este deosebit de grava, cu o mortalitate de aproximativ 100%.Cauzele de aparitie sunt clasificate in cauze cardiace si noncardiace.
Cauzele cardiace pot fi afectiuni structurale de tipul ischemiei miocardice sau infarctului miocardic determinat de boala atreosclerotica (ateroscleroza este cel mai frecvent incriminata in obstructia vaselor coronare si declansarea fenomenelor ischemice), cardiomiopatii (dilatative, hipertrofice), stenoza aortica, disectie de aorta, tamponada cardiaca, miocardite, afectiuni cardiace congenitale. Afectiunile cardiace nonstructurale incriminate sunt: accidente traumatice in care este lezat cordul (electrocutari), sindroame de preexcitatie, blocuri de conducere intracardiace.
Principalele cauze noncardiace includ:
- Cauze pulmonare: bronhospasm, aspiratie de corpi straini, apnee de somn, hipertensiune pulmonara primara, embolism pulmonar, penumotorax in tensiune;
- Cauze metabolice: acidoza, tulburari ale echilibrului acido bazic;
- Cauze toxice: actiunea unor toxice, sepsis;
- Cauze neurologice: convulsii, accidente vasculare cerebrale (ischemice sau hemoragice).
Exista si situatii cand fibrilatia ventriculara apare pe un fond aparent sanatos, insa adesea pacientii au factori de risc pentru un eveniment cardiac: fumeaza, sunt hipertensivi sau diabetici. Fibrilatia ventriculara idiopatica (fara o cauza decelabila) apare la 1% din cazurile de moarte subita, la 14% din pacientii sub 40 de ani si la 3% din pacientii care fac fibrilatie ventriculara in absenta unui infarct miocardic.
Principalele simptome:
Pacientii cu fibrilatie ventriculara isi pierd constienta deoarece organele vitale nu mai sunt perfuzate. Atacul survine brusc, fara sa existe semne si simptome premonitorii. Cu o ora inainte ca pacientul sa lesine, poate sa prezinte simptome care sa indice o posibila afectiune cardiaca:
- Durere toracica (avand caracterele durerii anginoase);
- Dispnee (respiratie dificila);
- Oboseala intensa;
- Palpitatii;
- Sincopa;
- Tahicardie (in special in cazurile foarte grave).
Daca pacientul nu este resuscitat cat mai repede (in maxim 5 minute) apar leziuni cerebrale ireversibile care vor lasa sechele permanente (daca acesta este, totusi, scos din fibrilatie si salvat).
Fibrilatia ventriculara este o boala relativ frecventa in populatia europeana (in special in tarile nordice) si incidenta anuala de mortalitate prin ea este de 6 la 10.000 de cazuri de moarte cardiaca. Studiile epidemiologice au demonstrat ca barbatii sunt mai frecvent afectati comprativ cu femeile, desi dupa o anumita varsta (70 de ani) procentele se echilibreaza. Exista 2 varfuri ale incidentei fibrilatiei ventriculare: in primele 6 luni de viata si intre 55- 75 de ani.
Principalele cauze:
Inima este organul ce pompeaza permanent sange in organism, cu o frecventa medie de 75 de batai/ minut, intr-un ritm constant. Daca acest ritm este grav afectat (printr-o aritmie ca fibrilatia ventricula) inima nu isi mai indeplineste rolul de pompa si perfuzia organelor vitale este compromisa. Daca fibrilatia ventriculara nu se opreste la timp, se instaleaza sincopa iar pacientul moare.
Fibrilatia ventriculara apare cel mai frecvent in cadrul unor afectiuni cardiace (de cele mai multe ori pe fondul bolii cardiace ischemice, insa si in cardiomiopatii, miocardita), supradoze de droguri sau tulburari grave ale echilibrului acido- bazic. Totusi, etiologia exacta a fibrilatiei ventriculare ramane incomplet cunoscuta - studii post-mortem (efectuate pe cadavrele autopsiate) au relevat prezenta unui infarct miocardic acut ca patologie cu potential declansator in foarte multe cazuri.Specialistii considera ca exista o serie de modificari fiziopatologie si electrofiziologice care in final determina declansarea fibrilatiei ventriculare. Daca aceasta nu este tratata, evolutia pacientului este deosebit de grava, cu o mortalitate de aproximativ 100%.Cauzele de aparitie sunt clasificate in cauze cardiace si noncardiace.
Cauzele cardiace pot fi afectiuni structurale de tipul ischemiei miocardice sau infarctului miocardic determinat de boala atreosclerotica (ateroscleroza este cel mai frecvent incriminata in obstructia vaselor coronare si declansarea fenomenelor ischemice), cardiomiopatii (dilatative, hipertrofice), stenoza aortica, disectie de aorta, tamponada cardiaca, miocardite, afectiuni cardiace congenitale. Afectiunile cardiace nonstructurale incriminate sunt: accidente traumatice in care este lezat cordul (electrocutari), sindroame de preexcitatie, blocuri de conducere intracardiace.
Principalele cauze noncardiace includ:
- Cauze pulmonare: bronhospasm, aspiratie de corpi straini, apnee de somn, hipertensiune pulmonara primara, embolism pulmonar, penumotorax in tensiune;
- Cauze metabolice: acidoza, tulburari ale echilibrului acido bazic;
- Cauze toxice: actiunea unor toxice, sepsis;
- Cauze neurologice: convulsii, accidente vasculare cerebrale (ischemice sau hemoragice).
Exista si situatii cand fibrilatia ventriculara apare pe un fond aparent sanatos, insa adesea pacientii au factori de risc pentru un eveniment cardiac: fumeaza, sunt hipertensivi sau diabetici. Fibrilatia ventriculara idiopatica (fara o cauza decelabila) apare la 1% din cazurile de moarte subita, la 14% din pacientii sub 40 de ani si la 3% din pacientii care fac fibrilatie ventriculara in absenta unui infarct miocardic.
Principalele simptome:
Pacientii cu fibrilatie ventriculara isi pierd constienta deoarece organele vitale nu mai sunt perfuzate. Atacul survine brusc, fara sa existe semne si simptome premonitorii. Cu o ora inainte ca pacientul sa lesine, poate sa prezinte simptome care sa indice o posibila afectiune cardiaca:
- Durere toracica (avand caracterele durerii anginoase);
- Dispnee (respiratie dificila);
- Oboseala intensa;
- Palpitatii;
- Sincopa;
- Tahicardie (in special in cazurile foarte grave).
Daca pacientul nu este resuscitat cat mai repede (in maxim 5 minute) apar leziuni cerebrale ireversibile care vor lasa sechele permanente (daca acesta este, totusi, scos din fibrilatie si salvat).
