Osteomielita
Osteomielita este inflamatia osului si a maduvei sale produsa prin infectarea pe calea sangelui (hematogena) cu stafilococul auriu (o bacterie care populeaza si suprafata tegumentara) sau alti germeni (pneumococ, colibacil). Boala se poate prezenta sub o forma cronica sau acuta. Patrunderea bacteriei in organism se face de obicei printr-o lezare a mucoaselor sau a tegumentului, prin mobilizare dintr-un furuncul, panaritiu, plaga infectata sau foliculita. Oasele mai frecvent afectate de procesul supurativ sunt oasele lungi ale membrului inferior, femurul si tibia, si in al doilea rand cele ale membrului superior, humerusul, radiusul si cubitusul.
Osteomielita acuta:
Debutul osteomielitei acute este adesea brutal, legat uneori de un traumatism recent si marcat printr-o durere spontana atroce, care se intensifica la apasare. Aceste semne si simptome sunt caracteristice diagnosticului de osteomielita acuta. Osteomielita acuta se intalneste cel mai frecvent intre varstele 5 si 15 ani, dar uneori si sugarul poate fi afectat, datorita contaminarii in mediul spitalicesc. Se intalneste rar si la adulti si batrani, dar in aceste cazuri este vorba mai degraba de o reactivare a unui proces mai vechi, aflat intr-o stare latenta. Baietii sunt mult mai frecvent afectati decat fetele, intr-un procent de aproximativ 4:1. Complicatiile ale acestei afectiuni: artrita, fractura, luxatia si tulburarile de crestere ale membrelor.
Osteomielita cronica
Osteomielita cronica este o inflamatie a osului care nu a fost precedata de fenomene de osteomielita acuta. Clinic, semnul cel mai important il constituie durerea care este spontana si intermitenta, calmandu-se prin repaus. Aceasta are in general caracter nocturn.
