Luxatia congenitala de sold
Luxatia congenitala de sold este o afectiune dificil de diagnosticat la copilul mic, acest fapt aflandu-se la originea unei situatii paradoxale: numeroase luxatii congenitale de sold sunt depistate tardiv, fapt ce restrange posibilitatile de tratament si altereaza rezultatele acestuia; in acelasi timp, multi nou-nascuti sunt etichetati ca fiind purtatorii unei displazii de sold (cotiloidiene) si fac obiectul unui tratament inutil ce nu este deloc lipsit de riscuri. Depistarea acestei afectiuni suscita un interes considerabil, examinarea soldului trebuind sa figureze printre gesturile sistematice efectuate in cursul primului bilant al nou-nascutului.
De fapt orice copil, pana la terminarea cresterii, trebuie consultat periodic ( 6 luni – 1 an ) de catre ortopedul pediatru, iar pana la varsta de 1 an aceste consulturi este recomandabil sa fie mult mai frecvente. Dupa unii autori, luxatia de sold se produce cel mai frecvent intrauterin, sub actiunea unor factori mecanici preponderenti, fiind uneori favorizata de o hiperlaxitate ligamentara genetica. Ea consta in deplasarea intracapsulara postero-superioara a capului femural, aceasta deplasare deformand rebordul acetabular, antrenand o displazie.
La nastere, o data cu disparitia factorilor de stres, evolutia se face, in mai mult de jumatate din cazuri, spre vindecare spontana. In restul cazurilor se produce constituirea definitiva a luxatiei sau a subluxatiei soldului. Alti autori sustin teoria displaziei luxante progresive ce postuleaza un defect minor acetabular, antrenand, fie la nastere, fie in primele luni de viata, o deplasare progresiva a capului femural. Astfel, se explica denumirea anglo-saxona de „developmental dysplasia of the hip”.
Datorita faptului ca displazia acetabulara intereseaza cel mai frecvent structuri cartilaginoase sau fibrocartilaginoase ale nou-nascutului, ea nu este vizibila radiologic, dar este evidentiabila ecografic. Indiferent de teoriile etiopatogenice putem identifica, strict teoretic, doua entitati si anume: displazia luxanta de sold ( exista modificari anatomice ale soldului care la un moment dat favorizeaza luxarea capului femural ) si luxatia congenitala de sold propriu zisa ( capul femural este deja luxat ). Momentul care separa cele doua „faze” este reprezentat de inceputul mersului, deoarece acesta exercita o presiune suplimentara si poate determina luxarea unui sold modificat, dar care nu era luxat in prealabil.
Principalii factori de risc:
Numeroase studii epidemiologice au permis izolarea unor factori de risc ce au dus la constituirea conceptului de „nou-nascut cu risc”. Trebuie luata in consideratie posibilitatea existentei luxatiei congenitale de sold in urmatoarele situatii:
- nou-nascut de sex feminin ( luxatia congenitala de sold este de 6 ori mai frecventa la fetite decat la baieti );
- prezentatie pelvina (pelviana);
- operatia cezariana;
- sarcina gemelara ( gemeni );
- primiparitate ( primul copil );
- greutate mare la nastere a nou-nascutului;
- disproportie materno-fetala ( copil mare/mama mica );
- oligohidramnios;
- sold stang ( incidenta luxatiei congenitale de sold: sold stang - 60%, sold drept - 20%, ambele 20% );
- antecedente familiale de luxatie congenitala de sold;
- torticolis congenital;
- metatarsus varus;
- picior tal-valg (talus valgus);
- plagiocefalie;
- genunchi in extensie intrauterin;
Exista unele semne clinice care pot atrage atentia asupra unei suferinte a soldului de tip luxatie congenitala de sold. Semnele clinice sunt diferite in functie de varsta pacientului si de situatia capului femural (luxat sau nu). La nou nascut si pana la varsta de trei luni vom urmari cu precadere urmatoarele semne clinice:
- limitarea abductiei coapselor (copilul nu desface picioarele). In mod normal la tentativa de abductie a coapselor fata externa a acestora trebuie sa atinga planul suprafetei de examinare;
- asimetria pliurilor de pe fata interna a coapselor. Acest semn clinic are rareori valoare patologica, deseori asimetria fiind generata de o dispozitie anormala a tesutului celular subcutanat;
- daca soldul este luxat un membru inferior (cel luxat) poate parea mai scurt decat celalalt deoarece capul femural nu mai sta in cotil si ascensioneaza.
- pliurile inghinale depasesc apertura anala. Acesta este un semn foarte important, fiind foarte util pentru diagnostic. In mod normal pliul inghinal trebuie sa se opreasca la nivelul aperturii anale;
- orice modificare la nivelul piciorului poate sugera existenta unei luxatii de sold si impune si examinarea bazinului;
De la trei luni si pana la varsta mersului vom lua in considerare semnele prezentate anterior, dar mentionez ca limitarea abductiei (desfacerii picioarelor) nu mai este de utilitate datorita retractie muschilor adductori. Dupa varsta mersului, cand capul femural se luxeaza si ascensioneaza apar semne legate in special de tulburarile de mers:
- semnul trendelenburg, copilul schiopateaza ridicand bazinul de partea membrului inferior de sprijin;
- distanta mare intre coapse (in luxatia de sold bilaterala);
- accentuarea lordozei lombare (in luxatia de sold bilaterala).
