Chistul sinovial popliteu Baker
Ca si celelalte articulatii, genunchiul este inconjurat de o capsula articulara care il izoleaza, ca o adevarata punga ermetica. Acest invelis este tapetat el insusi de un invelis interior: sinoviala. Acest tesut sinovial secreta un lichid numit lichid sinovial care permite hranirea cartilajului articular ca si lubrefierea articulatiei. In cazul unui traumatism sau a unei anomalii din interiorul articulatiei, sinoviala poate sa reactioneze secretand o cantitate importanta de lichid care este la originea unui revarsat lichidian sinovial (hidartroza) in interiorul genunchiului. Presiunea articulara creste si se poate astfel forma o veritabila hernie in partea posterioara a genunchiului. Acesta este un chist numit chistul popliteu, caci se dezvolta la nivelul fosei poplitee, posterior de articulatia genunchiului. Chistul popliteu este cunoscut si sub numele de “chistul Baker”.
Acest chist nu este periculos, si pacientul nu trebuie sa il considere cancer. De obicei chistul contine doar lichid sinovial ceea ce explica variatiile sale de volum. Adesea chistul este de mici dimensiuni si nu jeneaza functional genunchiul. Uneori este voluminos, tensionat si poate provoca dureri, o jena la mers, o limitare a miscarilor de flexie, si mai ales la miscarile de flexie maximala. Rar se poate ca chistul Baker sa comprime datorita volumului sau formatiunile anatomice situate in spatiul popliteu-astfel poate provoca o tumefactie a gambei si piciorului, furnicaturi sau senzatie de arsuri la nivelul gambei (parestezii). In anumite cazuri, la efort, chistul se poate rupe. Pacientul simte in acest caz o durere de mare intensitate urmata de o tumefactie a gambei. Diagnosticul este de multe ori confundat cu cel de ruptura musculara sau cu tromboflebita profunda.
Adesea chistul sinovial popliteu evolueaza spontan, fara nici un tratament, si se vindeca prin golirea in articulatie. Chistul fiind benign, nu trebuie facut in acest caz nici un tratament suplimentar. Cateodata chistul persista, si daca este jenant, poate fi tratat prin punctie si infiltrare a unui produs cortizonic care faciliteaza scaderea dimensiunilor lui. Paralel, pentru a evita recidiva, trebuie cautata si tratata cauza din interiorul articulatiei, eventual printr-o interventie chirurgicala, cum este cazul in leziunea de menisc de exemplu.
In cazurile rebele, cu persistenta jenanta a chistului, un tratament prin artroscopie este posibil: este vorba despre gasirea orificiului prin care sinoviala herniaza prin artroscopie si de largirea orificiului; se suprima astfel efectul de supapa al orificiului care este raspunzator de fenomenele dureroase. Insa acest tratament este prea recent pentru a afirma eficacitatea lui. In schimb tratamentul clasic prin chirurgie deschisa trebuie evitat pe cat posibil, datorita riscului important de recidiva a chistului.
