Gonoreea
Infecţiile gonococice afectează primar uretra la bărbar, vaginul şi colul la femei, mai rar cavitatea bucală şi rectul, având o evoluţie acută sau cronică, cu posibilitatea producerii de complicaţii uneori severe. Constituie cea mai frecventă din bolile venerice, incidenţa lor fiind în uşoară creştere. Se datoresc gonococului Neisseria gonorrhoeae, diplococ gram-negativ aerob dispus în perechi (sub forma a două boabe de cafea, adiacente prin feţele lor plane). Între factorii care favorizează creşterea incidenţei, în afara celor socio-economice şi comportamentali, mai intervin incubaţia foarte scurtă şi capacitatea mare a gonococului de a deveni rezistent la diferitele antibiotice iniţial foarte active (ex. apariţia de suşe formatoare de betalactamază).
Manifestările clinice diferă în funcţie de sex:
1. La bărbaţi apar infecţii genitale (uretrită acută, uretrită cronică) şi extragenitale. Uretrita acută apare după o incubaţie de 2-5 zile(obişnuit 3 zile, rar în afara acestor limite – 1-14 zile) şi are o topografie anterioară. Se manifestă prin semne clinice zgomotoase: prurit, tumefiere şi înroşire a meatului, secreţie purulentă galben-verzuie abundentă, senzaţie de arsură şi usturime la micţiune. Uretrita cronică este mai rar întâlnită datorită faptului că manifestările celei acute determină prezentarea bolnavului la serviciile de consultaţie şi tratament. Uretrita cronică poate fi simptomatică, cu secreţie şi jenă moderată, uneori redusă la o simplă picătură matinală(mai caracteristică pentru uretritele negonococice), sau asimptomatică, cu perioade lungi de acalmie întretăiate posibil de episoade simptomatice moderate, provocate de abuzuri sexuale, traumatisme cronice perineale(călărie, biciclete etc.), abuzuri de băuturi spirtoase etc.
2. La femei, infecţia gonococică acută este relativ rară şi se caracterizează prin secreţie vaginală abundentă însoţită de senzaţie de arsură şi usturime. Vulva, vaginul şi colonul uterin sunt congestive şi tumefiate; secundar poate fi prinsă şi uretra a cărei imflamaţie se însoţeşte de micţiuni frecvente, uneori sanguinolente. De cele mai multe ori forma acută are un caracter tranzitoriu evoluând spre forma cronică. Formă cronică constituie în practică forma comună, aparent cu caracter primar şi debut insidios. Este oligosimptomatică, cu secreţie şi fenomene subiective moderate, fiind adesea apreciată ca o leucoree banală. Peste 50% din cazurile de gonoree la femei – depistate ocazional – sunt asimptomatice, adevărate rezervoare şi surse de infecţie.
3. La fetiţe se întâlneşte nu foarte rar vulvo-vaginita gonococică, de cele mai multe ori produsă prin infecţia mediată de obiecte poluate cu secreţii de la purtători (oare) de gonococi din anturaj (familie, spitale, creşe, grădiniţe); se manifestă prin congestie şi tumefiere a vulvei, secreţie moderată sau abundentă, prurit sau/ şi arsuri, usturimi la micţiune.
Manifestările clinice diferă în funcţie de sex:
1. La bărbaţi apar infecţii genitale (uretrită acută, uretrită cronică) şi extragenitale. Uretrita acută apare după o incubaţie de 2-5 zile(obişnuit 3 zile, rar în afara acestor limite – 1-14 zile) şi are o topografie anterioară. Se manifestă prin semne clinice zgomotoase: prurit, tumefiere şi înroşire a meatului, secreţie purulentă galben-verzuie abundentă, senzaţie de arsură şi usturime la micţiune. Uretrita cronică este mai rar întâlnită datorită faptului că manifestările celei acute determină prezentarea bolnavului la serviciile de consultaţie şi tratament. Uretrita cronică poate fi simptomatică, cu secreţie şi jenă moderată, uneori redusă la o simplă picătură matinală(mai caracteristică pentru uretritele negonococice), sau asimptomatică, cu perioade lungi de acalmie întretăiate posibil de episoade simptomatice moderate, provocate de abuzuri sexuale, traumatisme cronice perineale(călărie, biciclete etc.), abuzuri de băuturi spirtoase etc.
2. La femei, infecţia gonococică acută este relativ rară şi se caracterizează prin secreţie vaginală abundentă însoţită de senzaţie de arsură şi usturime. Vulva, vaginul şi colonul uterin sunt congestive şi tumefiate; secundar poate fi prinsă şi uretra a cărei imflamaţie se însoţeşte de micţiuni frecvente, uneori sanguinolente. De cele mai multe ori forma acută are un caracter tranzitoriu evoluând spre forma cronică. Formă cronică constituie în practică forma comună, aparent cu caracter primar şi debut insidios. Este oligosimptomatică, cu secreţie şi fenomene subiective moderate, fiind adesea apreciată ca o leucoree banală. Peste 50% din cazurile de gonoree la femei – depistate ocazional – sunt asimptomatice, adevărate rezervoare şi surse de infecţie.
3. La fetiţe se întâlneşte nu foarte rar vulvo-vaginita gonococică, de cele mai multe ori produsă prin infecţia mediată de obiecte poluate cu secreţii de la purtători (oare) de gonococi din anturaj (familie, spitale, creşe, grădiniţe); se manifestă prin congestie şi tumefiere a vulvei, secreţie moderată sau abundentă, prurit sau/ şi arsuri, usturimi la micţiune.
