Faringita
Faringele este un organ musculos de 12 cm lungime, aflat in regiunea in care caile respiratorii se despart de cele digestive. Acesta incepe la terminarea gurii si a deschiderii foselor nazale si tine pana la deschiderea esofagului. Faringele poate prezenta unele afectiuni, precum: angine, amigdalite, etc, majoritatea de natura bacteriana si insotite de dureri in gat si febra.
Faringita este o infectie urmata imediat de inflamatia mucoasei conductului care face legatura intre fosele nazale si laringe. Febra poate sa lipseasca. In unele cazuri o raceala care nu respecta limitele anatomice poate provoca inflamatia mucoaselor nazale, faringiene, laringiene si bronsice.
Faringita debuteaza cu hipersecretia nazala, putand-o chiar preceda. Bolnavul are o senzatie neplacuta de uscaciune si arsura in zona faringelui, iar in caz de inflamare mai accentuata, chiar si dureri in momentul inghitirii. Vocea ii devine voalata, apare raguseala, iar la copii, tusea latratoare. Gatul bolnavului se inroseste, se inflameaza, uneori putandu-se observa mici tumefieri nodulare la radacina limbii.
Se deosebesc doua tipuri de faringita:
Faringita acuta - Este vorba de o inflamatie acuta a orofaringelui (partea medie a faringelui, la inaltimea gatlejului), numita, de asemenea, angina, cauzata de infectii mai frecvente virale, uneori bacteriene; in acest ultim caz, germenii in cauza sunt streptococul, stafilococul sau o bacterie din genul Haemophilus. Durerea locala este exacerbata la deglutitie si este insotita de semne generale mai mult sau mai putin marcate (febra, oboseala, indispozitie). Daca amigdalele n-au fost scoase, la examinare se constata ca ele sunt atinse de inflamatie (amigdalita). Tratamentul se bazeaza pe administrarea de antibiotice, analgezice si colutorii.
Faringita cronica - Este vorba de a inflamatie persistenta a faringelui, ale carei cauze pot fi numeroase: abuzul de tutun sau alcool, rinita sau sinuzita cronica, diabetul, contactul cu poluantii atmosferici (pulberi industriale, gaze toxice etc.), refluxul gastroesofagian (urcarea anormala a continutului gastric acid in esofag pana la faringe, putand sa-l irite) etc. Simptomele sunt dureri intermitente in gatlej si la deglutitie si o uscaciune a faringelui care obliga bolnavul sa-si dreaga vocea tot timpul. La o examinare nu se distinge decat o simpla roseata faringeana. Tratamentul faringitelor cronice este dificil si se asociaza celui al cauzei, atunci cand ea este determinata, ingrijirile locale (aerosoli, colutorii etc.) si curele termale.
Faringita este o infectie urmata imediat de inflamatia mucoasei conductului care face legatura intre fosele nazale si laringe. Febra poate sa lipseasca. In unele cazuri o raceala care nu respecta limitele anatomice poate provoca inflamatia mucoaselor nazale, faringiene, laringiene si bronsice.
Faringita debuteaza cu hipersecretia nazala, putand-o chiar preceda. Bolnavul are o senzatie neplacuta de uscaciune si arsura in zona faringelui, iar in caz de inflamare mai accentuata, chiar si dureri in momentul inghitirii. Vocea ii devine voalata, apare raguseala, iar la copii, tusea latratoare. Gatul bolnavului se inroseste, se inflameaza, uneori putandu-se observa mici tumefieri nodulare la radacina limbii.
Se deosebesc doua tipuri de faringita:
Faringita acuta - Este vorba de o inflamatie acuta a orofaringelui (partea medie a faringelui, la inaltimea gatlejului), numita, de asemenea, angina, cauzata de infectii mai frecvente virale, uneori bacteriene; in acest ultim caz, germenii in cauza sunt streptococul, stafilococul sau o bacterie din genul Haemophilus. Durerea locala este exacerbata la deglutitie si este insotita de semne generale mai mult sau mai putin marcate (febra, oboseala, indispozitie). Daca amigdalele n-au fost scoase, la examinare se constata ca ele sunt atinse de inflamatie (amigdalita). Tratamentul se bazeaza pe administrarea de antibiotice, analgezice si colutorii.
Faringita cronica - Este vorba de a inflamatie persistenta a faringelui, ale carei cauze pot fi numeroase: abuzul de tutun sau alcool, rinita sau sinuzita cronica, diabetul, contactul cu poluantii atmosferici (pulberi industriale, gaze toxice etc.), refluxul gastroesofagian (urcarea anormala a continutului gastric acid in esofag pana la faringe, putand sa-l irite) etc. Simptomele sunt dureri intermitente in gatlej si la deglutitie si o uscaciune a faringelui care obliga bolnavul sa-si dreaga vocea tot timpul. La o examinare nu se distinge decat o simpla roseata faringeana. Tratamentul faringitelor cronice este dificil si se asociaza celui al cauzei, atunci cand ea este determinata, ingrijirile locale (aerosoli, colutorii etc.) si curele termale.
