Rabia
Rabia este o boală infecţioasă, provocată de virusul rabic. Rabia se transmite de la animale la om, cel mai frecvent prin muşcătură. Tratamentul precoce al rabiei este esenţial, întrucât dă rezultate doar aplicat înaintea apariţiei primelor simptome. Rabia poate provoca decesul.
Semnele şi simptomele care pot indica rabia sunt: dureri intermitente (care încetează şi reîncep la anumite intervale), iritaţii, senzaţii de arsură. De asemenea, poţi resimţi tulburări de comportament, indispoziţie, cefalee, depresie, anxietate, sensibilitate accentuată la lumină şi zgomot, sensibilitate cutanată, hipersecreţie salivară, tulburare a vorbirii, răguşeală. Un stadiu avansat de rabie se caracterizează prin manifestarea unor stări de hidrofobie, aerofobie, agitaţie extremă, furie, hiperacuzie, halucinaţii, dificultăţi de respiraţie, tahicardie, febră (38-39°C). Stadiul final se caracterizează prin parestezii (senzaţii de amorţeală, arsuri), paralizie, somnolenţă, dificultăţi respiratorii.
Rabia (turbarea) este o boală infecţioasă acută, provocată de virusul rabic. Virusul rabic se transmite de la animale la om, cel mai frecvent, prin muşcătură. Rabia are o evoluţie rapidă şi poate determina decesul. Rabia poate afecta animalele domestice: câini, pisici şi animalele sălbatice: vulpi, lupi, coioţi, lilieci etc. Rabia poate fi transmisă prin muşcătură, salivă, pe cale respiratorie de la lilieci (de exemplu în cazul explorării unei peşteri), transplant de cornee. Perioada de incubare a virusului rabic durează, de regulă, între 20-60 zile dar poate varia şi între 8 zile şi 2 ani.
Diagnosticul rabiei poate fi stabilit prin examene de laborator, prin prelevarea de salivă, lichid cefalo-rahidian, sânge. De asemenea, prin tehnica anticorpilor imunofluorescenţi, se pot lua amprente corneene sau biopsii de piele (ceafă sau obraz). Pacienţii cu rabie trebuie izolaţi obligatoriu în spital.
Semnele şi simptomele care pot indica rabia sunt: dureri intermitente (care încetează şi reîncep la anumite intervale), iritaţii, senzaţii de arsură. De asemenea, poţi resimţi tulburări de comportament, indispoziţie, cefalee, depresie, anxietate, sensibilitate accentuată la lumină şi zgomot, sensibilitate cutanată, hipersecreţie salivară, tulburare a vorbirii, răguşeală. Un stadiu avansat de rabie se caracterizează prin manifestarea unor stări de hidrofobie, aerofobie, agitaţie extremă, furie, hiperacuzie, halucinaţii, dificultăţi de respiraţie, tahicardie, febră (38-39°C). Stadiul final se caracterizează prin parestezii (senzaţii de amorţeală, arsuri), paralizie, somnolenţă, dificultăţi respiratorii.
Rabia (turbarea) este o boală infecţioasă acută, provocată de virusul rabic. Virusul rabic se transmite de la animale la om, cel mai frecvent, prin muşcătură. Rabia are o evoluţie rapidă şi poate determina decesul. Rabia poate afecta animalele domestice: câini, pisici şi animalele sălbatice: vulpi, lupi, coioţi, lilieci etc. Rabia poate fi transmisă prin muşcătură, salivă, pe cale respiratorie de la lilieci (de exemplu în cazul explorării unei peşteri), transplant de cornee. Perioada de incubare a virusului rabic durează, de regulă, între 20-60 zile dar poate varia şi între 8 zile şi 2 ani.
Diagnosticul rabiei poate fi stabilit prin examene de laborator, prin prelevarea de salivă, lichid cefalo-rahidian, sânge. De asemenea, prin tehnica anticorpilor imunofluorescenţi, se pot lua amprente corneene sau biopsii de piele (ceafă sau obraz). Pacienţii cu rabie trebuie izolaţi obligatoriu în spital.
