Meningita
Meningita este o infectie a membranelor (meningele) care invelesc creierul si maduva spinarii si uneori si a lichidului cefalorahidian (LCR) care inconjoara creierul si maduva spinarii. Meningita consta in tumefierea (inflamarea) foitelor meningeale ale creierului si in unele cazuri si ale maduvei spinarii, aparand meningita spinala. Atunci cand meningele sunt inflamate la celulele creierului ajunge mai putin sange si prin urmare mai putin oxigen. Membrana meningeala este formata din 3 foite: duramater, arachnoida si piamater.
Daca nu se trateaza, in unele cazuri pot aparea sechele ale creierului. Infectia apare mai frecvent la copii, la adultii tineri cu varsta cuprinsa intre 15 si 24 de ani, la adultii in varsta si la persoane care au o afectiune cronica, precum o scadere a sistemului imun (sistemul de aparare al organismului). Meningita poate imbraca forme usoare sau severe, ce pot ameninta viata. De regula, severitatea depinde de microorganismul care a cauzat infectia si de varsta persoanei, precum si de starea generala de sanatate a organismului in momentul infectarii. Infectia se poate dezvolta de asemenea si ca o complicatie a altor afectiuni, a unei rani (in particular a cutiei craniene sau a fetei) sau a unei interventii chirurgicale pe creier.
Meningita virala
Intre 80% si 92% din persoanele care fac meningita virala in fiecare an sunt infectate cu virusuri care traiesc in mod normal in . Aceste enterovirusuri (cum ar fi virusul Coxsackie si echovirusul) fac parte din flora intestinala fara sa produca vreo boala. Totusi, ele pot provoca meningita atunci cand sunt transmise de la o persoana la alta prin intermediul alimentelor, apei sau obiectelor contaminate. provocata de enterovirusuri apare cel mai frecvent la copii mici si la sugari.Virusurile herpetice pot fi de asemenea o cauza de meningita cu encefalita. Ele sunt adesea prezente in organismul uman fara sa determine nici o boala, totusi ocazional ele devin active si provoaca afectiuni. Virusurile herpetice pot fi transmise de la o persoana la alta prin intermediul contactelor apropiate, precum sarutul, tusea, stranutul sau contactul sexual. Uneori, virusurile herpetice pot trece de la o mama la copilul ei, in timpul nasterii. In cazuri rare, alte virusuri, precum virusul imunodeficientei umane (HIV) sau virusul ce provoaca oreionul, pot cauza meningita.
Meningita bacteriana
La cei mai multi oameni care fac meningita bacteriana, aceasta este provocata de unul din cele doua tipuri de bacterii: Streptococcus pneumoniae sau Neisseria meningitidis. Aceste bacterii traiesc adesea in organismul uman, cel mai frecvent la nivelul nasului si a gatului, fara sa provoace afectiuni. Totusi, bacteriile acestea pot provoca meningita daca patrund in circulatia sanguina, de unde ajung la lichidul cefalorahidian sau la tesuturile (meninge) care inconjoara creierul si maduva spinarii.
De asemenea, aceste bacterii pot fi transmise de la o persoana la alta, de obicei prin intermediul salivei sau a secretiilor nazale infectate. Alte doua bacterii care pot provoca uneori meningita sunt streptococul de grup B si Listeria monocytogenes. Meningita cauzata de bacteria streptococica de grup B apare cel mai frecvent la nou-nascuti, care se pot infecta in timpul nasterii sau dupa.
Meningita cauzata de Listeria monocytogenes apare cel mai frecvent la nou-nascuti si la adultii in varsta. Programele pentru preventia infectiei cu streptococii de grup B au scazut incidenta bolii. Aceste programe includ recomandarea sceening-ului la toate femeile insarcinate in saptamana 35–37 si administrarea de antibiotice in timpul nasterii la femeile care sunt infectate cu aceasta bacterie. In cazuri rare, alte bacterii pot cauza meningita, de obicei la persoane cu afectiuni medicale indelungate.
Cele mai frecvente simptome ale tuturor formelor de meningita includ:
- febra;
- durere de cap severa si persistenta;
- gatul este intepenit si dureros, cel mai bine evidentiindu-se la incercarea de a atinge pieptul cu barbia;
- varsaturi;
- confuzie si un nivel scazut de constienta/luciditate;
- convulsii.
Cele mai frecvente simptome ale tuturor formelor de meningita includ:
- febra;
- durere de cap severa si persistenta;
- gatul este intepenit si dureros, cel mai bine evidentiindu-se la incercarea de a atinge pieptul cu barbia;
- varsaturi;
- confuzie si un nivel scazut de constienta/luciditate;
- convulsii.
Alte simptome ale meningitei sunt:
- oboseala/lenevire, slabiciune si dureri musculare si senzatii ciudate (cum ar fi furnicaturi) sau slabiciune in intregul corp;
- sensibilitatea ochilor si dureri ale ochilor la lumina puternica;
- eruptie cutanata;
- momente de ameteala.
- oboseala/lenevire, slabiciune si dureri musculare si senzatii ciudate (cum ar fi furnicaturi) sau slabiciune in intregul corp;
- sensibilitatea ochilor si dureri ale ochilor la lumina puternica;
- eruptie cutanata;
- momente de ameteala.
La unii oameni pot aparea simptome neobisnuite de meningita. Astfel, sugarii, copiii mici si varstnicii si persoanele cu alte afectiuni medicale pot sa nu prezinte simptomele comune ale meningitei. Este posibil ca ei sa nu se simta bine si sa aiba energie putina
- la sugari, semnele de meningita pot fi febra, o iritabilitate care este greu de calmat, scaderea poftei de mancare, eruptie cutanata, varsaturi si un tipat ascutit. Copii cu varsta mai mica de 18 luni pot sa nu prezinte "intepenirea" gatului;
- sugarii mai pot prezenta de asemenea niste pete usor umflate la nivelul capului, care nu se datoreaza plansului si corpul incordat. Ei pot plange atunci cand sunt luati in brate;
- copii mici cu meningita pot avea manifestari asemanatoare gripei, tusei sau tulburari de respiratie;
- adultii in varsta si persoanele care au alte afectiuni medicale pot prezenta doar o durere de cap usoara si febra.
De obicei, simptomele meningitei bacteriene debuteaza brusc, iar cele ale meningitei virale pot debuta brusc sau treptat, in curs de cateva zile. De exemplu, simptomele meningitei virale aparute dupa oreion pot aparea dupa cateva zile sau saptamani. Alte afectiuni ce pot da simptome asemanatoare meningitei sunt hepatita virala si gripa.
- la sugari, semnele de meningita pot fi febra, o iritabilitate care este greu de calmat, scaderea poftei de mancare, eruptie cutanata, varsaturi si un tipat ascutit. Copii cu varsta mai mica de 18 luni pot sa nu prezinte "intepenirea" gatului;
- sugarii mai pot prezenta de asemenea niste pete usor umflate la nivelul capului, care nu se datoreaza plansului si corpul incordat. Ei pot plange atunci cand sunt luati in brate;
- copii mici cu meningita pot avea manifestari asemanatoare gripei, tusei sau tulburari de respiratie;
- adultii in varsta si persoanele care au alte afectiuni medicale pot prezenta doar o durere de cap usoara si febra.
De obicei, simptomele meningitei bacteriene debuteaza brusc, iar cele ale meningitei virale pot debuta brusc sau treptat, in curs de cateva zile. De exemplu, simptomele meningitei virale aparute dupa oreion pot aparea dupa cateva zile sau saptamani. Alte afectiuni ce pot da simptome asemanatoare meningitei sunt hepatita virala si gripa.
Perioada de incubatie - durata de timp masurata din momentul expunerii la infectie si pana cand se dezvolta primele simptome - depinde de tipul de microorganism care a cauzat infectia.
Microorganismele care cauzeaza meningita pot fi transmise de la o persoana la alta sau transmise de la rozatoare sau insecte la oameni. Totusi, expunerea la un microorganism care provoaca meningita nu inseamna neaparat ca persoana respectiva va face meningita. Microorganismele pot fi transmise de la o persoana la alta:
- in timpul nasterii. O mama poate transmite copilului ei un microorganism care cauzeaza meningita, chiar daca mama nu are nici un simptom. Nasterea copilului cu operatie cezariana si nu pe cale normala nu il protejeaza intotdeauna pe copil impotriva infectarii. Microorganisme precum enterovirusurile, streptococii de grup B si Escherichia coli se pot transmite in acest mod
- prin intermediul materiilor facale. Enterovirusurile si unele bacterii (de exemplu, Listeria monocytogenes si E. coli) se pot transmite in acest fel. Pe aceasta cale meningita apare in special la copii si mult mai rar la adulti
- prin tuse sau stranut. Persoanele infectate pot transmite anumite bacterii care sunt prezente in mod normal la nivelul nasului si gatului lor (precum Streptococcus pneumoniae si Neisseria meningitidis) prin intermediul salivei sau a secretiilor nazale
- prin sarut, prin contact sexual sau prin contactul cu sangele infectat. Virusul imunodeficientei umane (HIV) poate de asemenea sa provoace meningita si poate fi transmis de la o persoana infectata la alta persoana prin contact sexual sau prin sange, dar nu prin sarut. Unele microorganisme care provoaca meningita cu encefalita pot fi transmise la oameni de la rozatoare sau insecte. Cele mai frecvente dintre acestea sunt arbovirusurile (inclusiv virusul encefalitei St. Louis si virusul West Nile) si coriomeningita limfocitica, care se transmite prin praf sau alimente contaminate cu urina de la soareci, hamsteri sau soricei.
Evolutia meningitei depinde de varsta pacientului, de starea generala de sanatate si de microorganismul care a cauzat infectia. Afectiunea poate varia de la usoara la severa. Meningita virala este mai frecventa spre sfarsitul verii si la inceputul toamnei. De obicei nu provoaca o afectiune severa. Totusi, este foarte important un consult medical, mai ales daca simptomele evolueaza in asa fel incat se poate suspecta o meningita bacteriana, care este mai serioasa.
In cazurile usoare de meningita virala se poate face un tratament la domiciliu, iar vindecarea se face in doua saptamani. Totusi, la unele persoane pot sa persiste simptome, ca oboseala sau ameteala pentru cateva luni dupa aceea.
Microorganismele care cauzeaza meningita pot fi transmise de la o persoana la alta sau transmise de la rozatoare sau insecte la oameni. Totusi, expunerea la un microorganism care provoaca meningita nu inseamna neaparat ca persoana respectiva va face meningita. Microorganismele pot fi transmise de la o persoana la alta:
- in timpul nasterii. O mama poate transmite copilului ei un microorganism care cauzeaza meningita, chiar daca mama nu are nici un simptom. Nasterea copilului cu operatie cezariana si nu pe cale normala nu il protejeaza intotdeauna pe copil impotriva infectarii. Microorganisme precum enterovirusurile, streptococii de grup B si Escherichia coli se pot transmite in acest mod
- prin intermediul materiilor facale. Enterovirusurile si unele bacterii (de exemplu, Listeria monocytogenes si E. coli) se pot transmite in acest fel. Pe aceasta cale meningita apare in special la copii si mult mai rar la adulti
- prin tuse sau stranut. Persoanele infectate pot transmite anumite bacterii care sunt prezente in mod normal la nivelul nasului si gatului lor (precum Streptococcus pneumoniae si Neisseria meningitidis) prin intermediul salivei sau a secretiilor nazale
- prin sarut, prin contact sexual sau prin contactul cu sangele infectat. Virusul imunodeficientei umane (HIV) poate de asemenea sa provoace meningita si poate fi transmis de la o persoana infectata la alta persoana prin contact sexual sau prin sange, dar nu prin sarut. Unele microorganisme care provoaca meningita cu encefalita pot fi transmise la oameni de la rozatoare sau insecte. Cele mai frecvente dintre acestea sunt arbovirusurile (inclusiv virusul encefalitei St. Louis si virusul West Nile) si coriomeningita limfocitica, care se transmite prin praf sau alimente contaminate cu urina de la soareci, hamsteri sau soricei.
Evolutia meningitei depinde de varsta pacientului, de starea generala de sanatate si de microorganismul care a cauzat infectia. Afectiunea poate varia de la usoara la severa. Meningita virala este mai frecventa spre sfarsitul verii si la inceputul toamnei. De obicei nu provoaca o afectiune severa. Totusi, este foarte important un consult medical, mai ales daca simptomele evolueaza in asa fel incat se poate suspecta o meningita bacteriana, care este mai serioasa.
In cazurile usoare de meningita virala se poate face un tratament la domiciliu, iar vindecarea se face in doua saptamani. Totusi, la unele persoane pot sa persiste simptome, ca oboseala sau ameteala pentru cateva luni dupa aceea.
Meningita bacteriana apare cel mai frecvent spre sfarsitul iernii pana la inceputul primaverii. De obicei determina o afectare serioasa si poate deveni amenintatoare de viata. Simptomele meningitei bacteriene apar de obicei brusc si dureaza cel putin 2 – 3 saptamani. O persoana cu meningita bacteriana este internata si tratata in spital cu antibiotice. Complicatiile care apar in cursul bolii sau complicatiile pe termen lung sunt mai frecvente in meningita bacteriana decat in menigita virala. Nou – nascutii si copii mici cu meningita bacteriana, persoanele cu sistemul imun afectat si varstnicii cu afectiuni croniceau un risc mai mare decat restul de a dezvolta complicatii imediate sau pe termen lung.
Exista riscul de la persoanele cu meningita bacteriana care nu sunt tratate prompt. Nou-nascutii, copii mici cu varsta sub 2 ani, varstnicii si persoanele cu sistemul imun slabit au un risc mai mare de deces decat ceilalti. Probabilitatea de deces din cauza meningitei bacteriene la adulti este cea mai mare la cei care:
- au varsta de peste 50 de ani;
- au convulsii in primele 24 de ore de boala;
- intarzie inceperea tratamentului;
- sunt in coma la internarea in spital;
- sunt in stare de soc;
- nu pot respira autonom, fara ajutorul masinilor.
- au varsta de peste 50 de ani;
- au convulsii in primele 24 de ore de boala;
- intarzie inceperea tratamentului;
- sunt in coma la internarea in spital;
- sunt in stare de soc;
- nu pot respira autonom, fara ajutorul masinilor.
Meningita cauzata de Streptococcus (S.) pneumoniae are riscul cel mai mare de a provoca moartea dintre toate meningitele bacteriene. Vaccinul impotriva S. pneumoniae ii protejeaza de obicei pe cei care il fac, de bolile (inclusiv menigita) provocate de majoritatea tulpinilor acestei bacterii. Factorii care pot creste riscul de meningita sunt:
- genetici - Unele persoane pot mosteni tendinta de a face meningita daca vin in contact cu aceste microorganisme care o provoaca;
- sexul - Barbatii fac meningita mai frecvent decat femeile;
- varsta - In general, sugarii, copiii mici, adultii tineri si varstnicii au cel mai mare risc de a face meningita;
- conditii de trai aglomerate - Persoanele din tabere, scoli si camine/internate au o prababilitate mai mare de a face meningita provocata de microorganisme care se raspandesc cu usurinta de la o persoana la alta.
Factori de risc
- genetici - Unele persoane pot mosteni tendinta de a face meningita daca vin in contact cu aceste microorganisme care o provoaca;
- sexul - Barbatii fac meningita mai frecvent decat femeile;
- varsta - In general, sugarii, copiii mici, adultii tineri si varstnicii au cel mai mare risc de a face meningita;
- conditii de trai aglomerate - Persoanele din tabere, scoli si camine/internate au o prababilitate mai mare de a face meningita provocata de microorganisme care se raspandesc cu usurinta de la o persoana la alta.
Factori de risc
- stare generala de sanatate precara. Persoanele cu sanatate precara sau cele care au alte afectiuni cronice pot avea un risc crescut de a face meningita deoarece mecanismele de aparare naturale ale organismelor lor sunt scazute. De exemplu, copiii care au anemie cu hematii in secera (siclemie) sau cancer au un risc mai mare decat alti copii;
- prezenta unui defect din nastere al cutiei craniene, o leziune la cap sau o operatie chirurgicala;
- tratament cu dializa renala;
- prezenta altor infectii, precum infectiile cailor respiratorii superioare, oreion, tuberculoza (TBC), sifilis, boala Lyme si afectiuni cauzate de virusurile herpetice;
- prezenta unui implant cohlear pentru hipoacuzie (surditate) severa. Un studiu recent arata ca implantele cohleare la copii dau un risc crescut de meningita bacteriana;
- copil nascut dintr-o mama infectata cu un microorganism ce cauzeaza meningita. Virusurile precum enterovirusurile si herpes virusurile si bacteriile precum streptococii de grup B, Listeria monocytogenes si E. coli pot fi transmise de la mama infectata la fat in timpul nasterii;
- prezenta unui episod de meningita in trecut. Unele persoane care au avut meningita in trecut au o probabilitate mai mare de a o face din nou. Aceste persoane sunt cele cu defecte din nastere sau leziuni la nivelul cutiei craniene sau al fetei, cele cu sistemul imun afectat sau cele care fac reactii adverse neasteptate la unele medicamente.
- prezenta unui defect din nastere al cutiei craniene, o leziune la cap sau o operatie chirurgicala;
- tratament cu dializa renala;
- prezenta altor infectii, precum infectiile cailor respiratorii superioare, oreion, tuberculoza (TBC), sifilis, boala Lyme si afectiuni cauzate de virusurile herpetice;
- prezenta unui implant cohlear pentru hipoacuzie (surditate) severa. Un studiu recent arata ca implantele cohleare la copii dau un risc crescut de meningita bacteriana;
- copil nascut dintr-o mama infectata cu un microorganism ce cauzeaza meningita. Virusurile precum enterovirusurile si herpes virusurile si bacteriile precum streptococii de grup B, Listeria monocytogenes si E. coli pot fi transmise de la mama infectata la fat in timpul nasterii;
- prezenta unui episod de meningita in trecut. Unele persoane care au avut meningita in trecut au o probabilitate mai mare de a o face din nou. Aceste persoane sunt cele cu defecte din nastere sau leziuni la nivelul cutiei craniene sau al fetei, cele cu sistemul imun afectat sau cele care fac reactii adverse neasteptate la unele medicamente.
