Amibiaza
Amibiaza este o boala infectioasa determinata de Entamoeba histolytica, protozoar care afecteaza in principal colonul (amibiaza intestinala) sau ficatul si alte organe (amibiaza extraintestinala). Entamoeba histolytica se gaseste in intestinul uman sub forma vegetativa sau sub forma de chisturi.
Forma vegetativa imbraca doua aspecte:
- forma magna sau histolytica, agresiva, foarte mobila, cu pseudopode care apar brusc pentru aglutinarea hematiilor;
- forma magna sau histolytica, agresiva, foarte mobila, cu pseudopode care apar brusc pentru aglutinarea hematiilor;
- forma minuta, neagresiva, imobila, cu pseudopode groase, care apar lent si care se hraneste cu flora intestinala.
Entamoeba histolytica se gaseste in intestinul uman sub forma vegetativa sau sub forma de chisturi. Chistul se formeaza numai din forma minuta, neagresiva, imobila, in intestin unde, sub influenta temperaturii si umiditatii specifice, elibereaza o masa plasmoidala alcatuita din 4 nuclei care, prin diviziune binara, da nastere celor doua forme vegetative de amibe. De fapt, aspectul clinic al amibiazei contactate de un anumit individ depinde de predominanta, la un moment dat, a unuia sau altuia din cele doua tipuri vegetative, in functie de prezenta favorabila a unor bacterii patogene precum Escherichia coli sau Enterobacter aerogenes.
Principalul rezervor de infectie este reprezentat de bolnavii cu dizenterie amibiana cronica sau de purtatorii asimptomatici care elimina in mediul extern circa 60 chisturi/mg de materii fecale, de unde acestea pot fi preluate de indivizii sanatosi fie prin contact direct, prin ingestia de apa si alimente contaminate, fie prin contact indirect, prin intermediul mustelor care contribuie la raspandirea lor in natura. Odata ingerate, chisturile ajung in intestinul uman unde, in urma actiunii sucurilor gastrice, elibereaza trofozoiti (forma amibiana a parazitului) care, intr-o prima etapa, se multiplica excesiv, iar apoi, invadeaza submucoasa colonului, producand diverse forme de leziuni; cele mai grave fiind ulceratiile zonei cecale, sigmoidale si rectale care pot forma tumori inflamatorii (amoebome). in majoritatea cazurilor, amibiaza intestinala debuteaza confuz, prin inapetenta, senzatie de sete, oboseala, scaune diareice banale si uneori febra, dar dupa 1-2 saptamani se instaleaza sindromul dizenteric, manifestat prin dureri abdominale, sub forma de colici, care alterneaza cu perioade de durere surda, tenesme, exprimate prin eforturi de defecare si 10-15 scaune/24 ore, caracteristice dizenteriei amibiene. Alteori insa, amibiaza evolueaza fulminant, cu febra mare, frisoane si stare generala proasta, sau, dimpotriva, intr-o forma atenuata, atipica, ca o colita intermitenta care creeaza insa premisele instalarii formelor cronice, tradate de prezenta tumorilor amibiene ale colonului (amoebome).
Principalul rezervor de infectie este reprezentat de bolnavii cu dizenterie amibiana cronica sau de purtatorii asimptomatici care elimina in mediul extern circa 60 chisturi/mg de materii fecale, de unde acestea pot fi preluate de indivizii sanatosi fie prin contact direct, prin ingestia de apa si alimente contaminate, fie prin contact indirect, prin intermediul mustelor care contribuie la raspandirea lor in natura. Odata ingerate, chisturile ajung in intestinul uman unde, in urma actiunii sucurilor gastrice, elibereaza trofozoiti (forma amibiana a parazitului) care, intr-o prima etapa, se multiplica excesiv, iar apoi, invadeaza submucoasa colonului, producand diverse forme de leziuni; cele mai grave fiind ulceratiile zonei cecale, sigmoidale si rectale care pot forma tumori inflamatorii (amoebome). in majoritatea cazurilor, amibiaza intestinala debuteaza confuz, prin inapetenta, senzatie de sete, oboseala, scaune diareice banale si uneori febra, dar dupa 1-2 saptamani se instaleaza sindromul dizenteric, manifestat prin dureri abdominale, sub forma de colici, care alterneaza cu perioade de durere surda, tenesme, exprimate prin eforturi de defecare si 10-15 scaune/24 ore, caracteristice dizenteriei amibiene. Alteori insa, amibiaza evolueaza fulminant, cu febra mare, frisoane si stare generala proasta, sau, dimpotriva, intr-o forma atenuata, atipica, ca o colita intermitenta care creeaza insa premisele instalarii formelor cronice, tradate de prezenta tumorilor amibiene ale colonului (amoebome).
