Hipotiroidia primara si secundara
Hipotiroidia este o afectiune caracterizata printr-un deficit in hormoni tiroidieni (tiroxina si triiodotironina). Hipotiroidia este destul de frecventa la un adult de o anumita varsta si afecteaza mai mult femeia decat barbatul. TSH este un hormon glicoproteic sintetizat de catre celulele tireotrope ale hipofizei anterioare care alcatuiesc aproximativ 5% din totalul celulelor acestei glande.TSH regleaza biosinteza, depozitarea si eliberarea hormonilor tiroidieni, influentand astfel dimensiunile tiroidei.
Un nivel scazut de hormoni tiroidieni si o concentratie de TSH seric crescuta sunt caracteristice pentru hipotiroidia primara, in timp ce in hipotiroidia secundara(centrala) nivelul de hormoni tiroidieni este scazut si concentratia serica de TSH este si ea normala sau scazuta.Insuficienta tiroidiana (hipotiroidia primara) determina o hipertrofie compensatorie a celulelor tireotrope din hipofiza anterioara.
In insuficienta tiroidiana de lunga durata, hipofiza si saua turceasca se pot mari, determinand uneori tulburari de vedere. Desi la animale pot apareadupa inlaturarea tiroideitumori secretante de TSH, cresterea nivelului de TSH si a dimensiunilor hipofizei in hipotiroidia primara umana nu sunt autonome, normalizandu-se dupa tratamentul cu hormoni tiroidieni.
Deoarece la pacientii cu hipotiroidie primara se poate produce hiperprolactinemie, marirea hipofizaei (hiperplazie), poate fi diagnosticata incorrect ca prolactinom; restabilirea concentratiilor normale de prolactina dupa tratamentul cu hormoni tiroidieni exclude acest diagnostic. Uneori hipotiroidia primara severa poate afecta eliberarea de GH (hormon de crestere) si ACTH (adrenocorticotropina – hormon care regleaza functia glucocorticoida a corticosuprarenalei) la stimularea adecvata a acestora ( asa numitul mixedem hipofizar), iar la copiii hipotiroidieni se poate produce pubertate precoce.
Hipotiroidia secundara determinata de afectiuni hipofizare sau hipotalamice poate fi dificil de diagnosticat. In hipotiroidia primara, nivelul seric de TSH creste inainte ca nivelul hormonilor tiroidieni sa scada sub normal. In hipotiroidia secundara nu exista o astfel de modificare de laborator in stadiile timpurii. De obicei pacientii cu hipotiroidie secundara nu au gusa, iar multi dintre ei au si deficiente ale altor hormoni trofici hipofizari. Afectarea severa a tiroidei poate determina modificari de laborator care nu pot differentiate de cele din hipotiroidita centrala (secundara), asa numitul sindrom al bolnavilor tiroidieni.
Un nivel scazut de hormoni tiroidieni si o concentratie de TSH seric crescuta sunt caracteristice pentru hipotiroidia primara, in timp ce in hipotiroidia secundara(centrala) nivelul de hormoni tiroidieni este scazut si concentratia serica de TSH este si ea normala sau scazuta.Insuficienta tiroidiana (hipotiroidia primara) determina o hipertrofie compensatorie a celulelor tireotrope din hipofiza anterioara.
In insuficienta tiroidiana de lunga durata, hipofiza si saua turceasca se pot mari, determinand uneori tulburari de vedere. Desi la animale pot apareadupa inlaturarea tiroideitumori secretante de TSH, cresterea nivelului de TSH si a dimensiunilor hipofizei in hipotiroidia primara umana nu sunt autonome, normalizandu-se dupa tratamentul cu hormoni tiroidieni.
Deoarece la pacientii cu hipotiroidie primara se poate produce hiperprolactinemie, marirea hipofizaei (hiperplazie), poate fi diagnosticata incorrect ca prolactinom; restabilirea concentratiilor normale de prolactina dupa tratamentul cu hormoni tiroidieni exclude acest diagnostic. Uneori hipotiroidia primara severa poate afecta eliberarea de GH (hormon de crestere) si ACTH (adrenocorticotropina – hormon care regleaza functia glucocorticoida a corticosuprarenalei) la stimularea adecvata a acestora ( asa numitul mixedem hipofizar), iar la copiii hipotiroidieni se poate produce pubertate precoce.
Hipotiroidia secundara determinata de afectiuni hipofizare sau hipotalamice poate fi dificil de diagnosticat. In hipotiroidia primara, nivelul seric de TSH creste inainte ca nivelul hormonilor tiroidieni sa scada sub normal. In hipotiroidia secundara nu exista o astfel de modificare de laborator in stadiile timpurii. De obicei pacientii cu hipotiroidie secundara nu au gusa, iar multi dintre ei au si deficiente ale altor hormoni trofici hipofizari. Afectarea severa a tiroidei poate determina modificari de laborator care nu pot differentiate de cele din hipotiroidita centrala (secundara), asa numitul sindrom al bolnavilor tiroidieni.
