Litiaza biliara (calculi biliari)
Litiaza biliara este o afectiune provocata de dezvoltarea unor calculi biliari in vezicula sau in caile biliare extra- sau intrahepatice, si a caror prezenta poate sa nu se manifeste clinic sau poate sa se insoteasca de o simptomatologie zgomotoasa. Frecventa superioara la femei, graviditatea favorizanta pentru formarea calculilor (hipercolesterolemia din sarcina), faptul ca menopauza fiziologica sau chirurgicala este urmata deseori de aparitia litiazei demonstreaza rolul pe care il joaca glandele cu secretie interna in aceasta afectiune.
Diabetul, obezitatea, guta, litiaza renala, astmul bronsic, unele forme de reumatism sunt deseori in corelatie cu litiaza biliara, fie ca ea apare inainte, concomitent sau in urma acestor afectiuni. Factorii favorizanti sunt reprezentati de: sedentarism, abuzuri de grasimi si proteine, surmenaj, traume psihice, nerespectarea orelor de masa, constipatie, infectii intestinale, mai ales infectii ale cailor biliare. Procesul de formare a calculilor biliari rezulta din actiunea unui mecanism complex, la care participa interactiunea mai multor factori: fizico-chimici, metabolici, staza si infectiile.
Factorii fizico-chimici si metabolici determina modificari ale componentilor bilei, cu perturbarea stabilitatii ei coloidale. Cand apar dereglari in metabolismul hepatic, se modifica concentratia de saruri biliare si de fosfolipide, scazand concentratia lor in bila. Pe de alta parte, hipercolesterolemia rezultata dintr-o dieta bogata in lipide, va modifica concentratia colesterolului in bila. Scaderea raportului saruri biliare/colesterol creeaza premise pentru precipitarea colesterolului, a bilirubinei si a calciului.
Factorii infectiosi concura la formarea calculilor biliari in mai multe moduri: modifica compozitia chimica si pH-ul bilei infectate; ca rezultat al proceselor inflamatorii, vor aparea detritusuri celulare si mucus, care, impreuna cu microorganismele, vor forma materialul necesar pentru matricea calculului.
De foarte multe ori litiaza biliara poate sa existe fara nici o manifestare clinica. in alte cazuri, boala poate sa evolueze cu manifestari latente si in altele, cu manifestari zgomotoase. Localizarile calculilor sunt si ele determinante pentru aspectul tabloului clinic.
Forma latenta a litiazei veziculare se manifesta prin senzatie de plenitudine in hipocondrul drept, jena dureroasa la acest nivel, mai ales dupa efort, oboseala, dupa calatorii cu diferite vehicule sau abateri de la regimul alimentar. Pot aparea si tulburari intestinale sub forma de constipatie spastica, de diaree postprandiala sau de colopatie muco-membranoasa. Alteori, exista arsuri epigastrice, greturi, gust amar, balonari. La examenul obiectiv se intampla rar sa se poata palpa o vezicula plina cu calculi. Mai des exista o sensibilitate la palparea hipocondrului drept sau dureri provocate in punctul colecistic.
Colica biliara (colica hepatica) - este manifestarea clinica zgomotoasa a litiazei biliare si se datoreaza unor contractii spastice reflexe ale veziculei sau ale cailor biliare. Cel mai des, durerea apare brusc, mai ales noaptea, si este de intensitate violenta. Sediul durerii este in epigastru sau in hipocondrul drept si iradiaza in umarul drept, catre baza hemitoracelui drept sau in regiunea omoplatului. Bolnavul este agitat, cauta o pozitie care sa-i calmeze durerea, are transpiatii si extremitatile se pot raci. Durerea se insoteste frecvent de varsaturi, subicter si ascensiuni febrile, uneori cu frisoane; urinele devin hipercrome.
Diabetul, obezitatea, guta, litiaza renala, astmul bronsic, unele forme de reumatism sunt deseori in corelatie cu litiaza biliara, fie ca ea apare inainte, concomitent sau in urma acestor afectiuni. Factorii favorizanti sunt reprezentati de: sedentarism, abuzuri de grasimi si proteine, surmenaj, traume psihice, nerespectarea orelor de masa, constipatie, infectii intestinale, mai ales infectii ale cailor biliare. Procesul de formare a calculilor biliari rezulta din actiunea unui mecanism complex, la care participa interactiunea mai multor factori: fizico-chimici, metabolici, staza si infectiile.
Factorii fizico-chimici si metabolici determina modificari ale componentilor bilei, cu perturbarea stabilitatii ei coloidale. Cand apar dereglari in metabolismul hepatic, se modifica concentratia de saruri biliare si de fosfolipide, scazand concentratia lor in bila. Pe de alta parte, hipercolesterolemia rezultata dintr-o dieta bogata in lipide, va modifica concentratia colesterolului in bila. Scaderea raportului saruri biliare/colesterol creeaza premise pentru precipitarea colesterolului, a bilirubinei si a calciului.
Factorii infectiosi concura la formarea calculilor biliari in mai multe moduri: modifica compozitia chimica si pH-ul bilei infectate; ca rezultat al proceselor inflamatorii, vor aparea detritusuri celulare si mucus, care, impreuna cu microorganismele, vor forma materialul necesar pentru matricea calculului.
De foarte multe ori litiaza biliara poate sa existe fara nici o manifestare clinica. in alte cazuri, boala poate sa evolueze cu manifestari latente si in altele, cu manifestari zgomotoase. Localizarile calculilor sunt si ele determinante pentru aspectul tabloului clinic.
Forma latenta a litiazei veziculare se manifesta prin senzatie de plenitudine in hipocondrul drept, jena dureroasa la acest nivel, mai ales dupa efort, oboseala, dupa calatorii cu diferite vehicule sau abateri de la regimul alimentar. Pot aparea si tulburari intestinale sub forma de constipatie spastica, de diaree postprandiala sau de colopatie muco-membranoasa. Alteori, exista arsuri epigastrice, greturi, gust amar, balonari. La examenul obiectiv se intampla rar sa se poata palpa o vezicula plina cu calculi. Mai des exista o sensibilitate la palparea hipocondrului drept sau dureri provocate in punctul colecistic.
Colica biliara (colica hepatica) - este manifestarea clinica zgomotoasa a litiazei biliare si se datoreaza unor contractii spastice reflexe ale veziculei sau ale cailor biliare. Cel mai des, durerea apare brusc, mai ales noaptea, si este de intensitate violenta. Sediul durerii este in epigastru sau in hipocondrul drept si iradiaza in umarul drept, catre baza hemitoracelui drept sau in regiunea omoplatului. Bolnavul este agitat, cauta o pozitie care sa-i calmeze durerea, are transpiatii si extremitatile se pot raci. Durerea se insoteste frecvent de varsaturi, subicter si ascensiuni febrile, uneori cu frisoane; urinele devin hipercrome.
