Anemia hemolitica
Anemia hemolitica este definită ca anemia care rezultă din distrugerea excesivă a eritrocitelo, înainte ca acestea să atingă limita lor uzuală de viață în sânge, respectiv 120 zile. Nivelul distrugerii depășește capacitatea maximă a măduvei de a produce globule rosii și, deci, de a compensa astfel distrugerea de hematii se desfășoară în periferie și nu în măduvă, procesul poartă numele de hemoliză periferică.
Acest tip de anemie poate să apară din cauza unui defect în structura globulelor roșii, cu transmie de obicei ereditară, cu debut în copilărie și cu afectarea mai multor meembri ai aceleiași familii sau anemia se poate produce prin distrugerea unor globule roșii normale, din cauza unei modificări în mediul lor de viață, datorate unor factori fizici (mecanici), chimici, toxici, infecțioși sau imuni, dobândiți pe parcursul vieții.
Acest tip de anemie poate să apară din cauza unui defect în structura globulelor roșii, cu transmie de obicei ereditară, cu debut în copilărie și cu afectarea mai multor meembri ai aceleiași familii sau anemia se poate produce prin distrugerea unor globule roșii normale, din cauza unei modificări în mediul lor de viață, datorate unor factori fizici (mecanici), chimici, toxici, infecțioși sau imuni, dobândiți pe parcursul vieții.
Acest ultim tip de anemie hemolitică poate fi întâlnit la orice vârstă, în condiții dobândite, iar mecanismul nu afectează și alți membrii ai familiei, adică, într-o exprimare medicală, antecedentele heredocolaterale nu sunt semnificative. De fapt anemiile hemolitice constitue un grup foarte heterogen de afecțiuni, nu întotdeauna limitate doar la anemie, având mecanisme de apariție diferite, teste de diagnostic diferite, progrnostic și evoluție diferită. Ele implică uneori și atitudini terapeutice diferite.
Principalele simptome:
Deși există mai multe tipuri de anemie hemolitică, ele au o serie de trăsături clinice comune și anume:
- pacienții prezintă icter, adică o culoare palid-galbenă a pielii și mucoaselor;
- o splină mai mare, cu pietre la vezică biliară;
- pietre la nivelul tractului urinar, litiază datorată complicațiilor anemiei.
Litiaza biliară are calculi formați din bilirubină și poate să fie însoțită de complicații cum sunt infecțiile, împiedicarea evacuării bilei din vezica biliară, cu dilatația acesteia și a căilor biliare, complicații care necesită tratamente aparte, uneori chirurgicale.
Litiaza urinară este formată din calculi din acid uric. Poate prezenta și ea complicații cum sunt infecțiile urinare sau obstrucțiile căilor urinare cu dilatare în amonte, care, la rândul lor, necesită tratamente speciale profilactice și antibiotice și, uneori, intervenții chirurgicale de tip urologic.
Principalele simptome:
Deși există mai multe tipuri de anemie hemolitică, ele au o serie de trăsături clinice comune și anume:
- pacienții prezintă icter, adică o culoare palid-galbenă a pielii și mucoaselor;
- o splină mai mare, cu pietre la vezică biliară;
- pietre la nivelul tractului urinar, litiază datorată complicațiilor anemiei.
Litiaza biliară are calculi formați din bilirubină și poate să fie însoțită de complicații cum sunt infecțiile, împiedicarea evacuării bilei din vezica biliară, cu dilatația acesteia și a căilor biliare, complicații care necesită tratamente aparte, uneori chirurgicale.
Litiaza urinară este formată din calculi din acid uric. Poate prezenta și ea complicații cum sunt infecțiile urinare sau obstrucțiile căilor urinare cu dilatare în amonte, care, la rândul lor, necesită tratamente speciale profilactice și antibiotice și, uneori, intervenții chirurgicale de tip urologic.
