Hipermetropia
Hipermetropia este o tulburare de refractie, frecvent intalnita, data de forma si lungimea globului ocular (ochiul este prea scurt sau curbura corneei este plata). In cazul hipermetropiei, razele luminoase nu sunt focalizate pe retina, fiind deviate in spatele retinei, generand astfel o imagine imprecisa, neclara a obiectelor aflate in apropiere. Persoanele ce sufera de hipermetropie vad bine la distanta si vad obiectele departate mai aproape decat sunt in mod obisnuit, desi tulburarile sunt si la nivelul vederii de aproape si la vederea la distanta. Aceste persoane au de cele mai multe ori probleme in a focaliza imaginile apropiate si nu pot realiza activitati precum cititul sau cusutul.
Cauzele hipermetropiei:
Cauzele hipermetropiei:
Globul ocular al persoanelor hipermetrope este mai scurt decât normal şi ca urmare, razele de lumină care intră în ochi sunt focalizate în spatele retinei. Mulţi copii se nasc cu hipermetropie, dar unii dintre ei se vindecă odată cu alungirea globului ocular odată cu creşterea normală a organismului. Oamenii confundă hipermetropia cu presbiopia, afecţiune în care există de asemenea dificultăţi în vederea de aproape, dar care are o cu totul altă cauză.Capacitatea de focalizare a obiectelor de aproape se pierde cu varsta, atat la persoanele cu hipermetropie, cat si la miopi si la emetropi (persoane care nu au tulburari de vedere) - acest lucru poarta numele de presbiopie.
Factorii de risc pentru hipermetropie sunt:
- rude de gradul I (parinti, frati) cu hipermetropie;
- varsta inaintata, peste 50-60 de ani, in special prin asociere cu presbiopia.
Manifestari: Spre deosebire de miopie, hipermetropia este mult mai “discreta”, datorita faptului ca:
- Se manifesta cu precadere dupa varsta de 40 ani ( presbiopia);
- Este mai putin evolutiva;
- Nu este insotita de grave complicatii ( spre ex. dezlipire de retina...).
Principalul simptom al hipermetropiei este vederea incetosata, in special pentru obiectele de aproape.
- Dificultate in a mentine randul atunci cand citeste sau tendinta de a citi acelasi rand de mai multe ori;
- Senzatie usoara de durere sau de usturime la nivelul ochilor;
- Tendinta de a indeparta cartea;
- Lacrimare frecventa;
- Inrosirea ochilor;
- Oboseala;
- Dureri de cap;
- Lipsa coordonarii ochi-mana;
- Nervozitate;
- Iritabilitate.
Toti copiii sunt hipermetropi. In general, nu sunt deranjati de acest defect vizual, deoarece cristalinul, prin puterea de acomodare, corecteaza aceasta tulburare oculara. Pe masura ce ochiul se dezvolta ( varsta 6-10 ani), hipermetropia “fiziologica” dispare. In anumite cazuri, hipermetropia poate genera strabismul, care va fi corectat prin purtarea ochelarilor.
Factorii de risc pentru hipermetropie sunt:
- rude de gradul I (parinti, frati) cu hipermetropie;
- varsta inaintata, peste 50-60 de ani, in special prin asociere cu presbiopia.
Manifestari: Spre deosebire de miopie, hipermetropia este mult mai “discreta”, datorita faptului ca:
- Se manifesta cu precadere dupa varsta de 40 ani ( presbiopia);
- Este mai putin evolutiva;
- Nu este insotita de grave complicatii ( spre ex. dezlipire de retina...).
Principalul simptom al hipermetropiei este vederea incetosata, in special pentru obiectele de aproape.
- Dificultate in a mentine randul atunci cand citeste sau tendinta de a citi acelasi rand de mai multe ori;
- Senzatie usoara de durere sau de usturime la nivelul ochilor;
- Tendinta de a indeparta cartea;
- Lacrimare frecventa;
- Inrosirea ochilor;
- Oboseala;
- Dureri de cap;
- Lipsa coordonarii ochi-mana;
- Nervozitate;
- Iritabilitate.
Toti copiii sunt hipermetropi. In general, nu sunt deranjati de acest defect vizual, deoarece cristalinul, prin puterea de acomodare, corecteaza aceasta tulburare oculara. Pe masura ce ochiul se dezvolta ( varsta 6-10 ani), hipermetropia “fiziologica” dispare. In anumite cazuri, hipermetropia poate genera strabismul, care va fi corectat prin purtarea ochelarilor.
